O descoperire arheologică făcută în apropierea satului Chleby, în regiunea Nymburk din Cehia, dezvăluie unul dintre cele mai vechi monumente de acest tip din Europa Centrală. Arheologii au stabilit că sanctuarul preistoric are aproximativ 6.500 de ani, ceea ce înseamnă că a fost construit cu mai bine de 1.000 de ani înaintea celebrului Stonehenge din Marea Britanie. Cercetătorii au descoperit că structura nu era doar un spațiu monumental, ci și un loc asociat ritualurilor și mișcărilor Soarelui și Lunii.
Sanctuarul a fost construit de comunități agricole timpurii, într-o perioadă în care astfel de structuri monumentale erau rare. Situl de la Chleby este deosebit de important pentru arheologi deoarece împrejmuirile circulare din această perioadă sunt necunoscute în regiune.
› Vezi galeria foto ‹
Un monument „excepțional” construit acum 6.500 de ani
Structura descoperită la Chleby are o formă aproape circulară și un diametru de aproximativ 230 de metri. În jurul ei se afla un șanț cu o adâncime de peste 2,5 metri, iar accesul în interior se făcea prin 12 intrări, dispuse la distanțe neregulate.
La prima vedere, dispunerea neregulată a intrărilor ar fi putut părea întâmplătoare. Analiza realizată de cercetători a arătat însă că poziționarea acestora urmărea o logică precisă.
Echipa condusă de Petr Krištuf, de la Departamentul de Arheologie al Facultății de Arte a Universității din Boemia de Vest, a analizat geometria structurii și a identificat un sistem care permitea observarea unor momente importante din ciclurile Soarelui și Lunii.
„Împrejmuirile circulare sunt complet necunoscute în regiunea noastră pentru această perioadă, ceea ce face deja situl unul excepțional”, a explicat Petr Krištuf.
Analiza poziției intrărilor a arătat însă că importanța monumentului este și mai mare.
Sanctuarul avea propriul „calendar” al Soarelui și Lunii
Arheologii au identificat două puncte principale de observație în cadrul structurii.
Unul dintre ele este asociat cu pozițiile extreme ale Lunii pe orizont, care se repetă în cadrul unui ciclu de aproximativ 18 ani.
Celălalt leagă răsăritul Soarelui la solstițiul de vară de apusul Soarelui la solstițiul de iarnă.
O configurație asemănătoare este cunoscută de la Stonehenge. Diferența esențială este vârsta monumentului de la Chleby: cercetătorii au stabilit, prin datarea materialului organic descoperit la sit, că acesta este cu peste 1.000 de ani mai vechi.
Pentru comunitățile agricole preistorice, această legătură dintre momentele importante ale anului putea avea și o semnificație simbolică.
Petr Krištuf explică faptul că răsăritul Soarelui la solstițiul de vară putea simboliza un început, în timp ce apusul de la solstițiul de iarnă reprezenta un sfârșit. Același principiu poate fi observat pe axa principală a monumentului de la Stonehenge, însă sanctuarul de la Chleby a fost conceput cu mai bine de un mileniu mai devreme.
Dovezi că aici aveau loc ritualuri
Structura nu pare să fi avut doar o funcție de observare a fenomenelor cerești.
Arheologii au găsit cranii și coarne de bovine în șanț, în apropierea intrărilor. Cercetătorii presupun că acestea ar fi putut face parte inițial din decorarea unor porți monumentale care marcau accesul în interiorul sanctuarului.
Arheologul Jan Turek, de la Universitatea Carolină, implicat în cercetare, spune că taurul era un simbol religios important pentru primele comunități agricole și că un astfel de cult este cunoscut în mai multe regiuni ale Europei preistorice.
La sit au fost descoperite și rămășițe umane.
Cercetări anterioare identificaseră aici un mormânt din epoca bronzului, aparținând culturii Únětice, în care se aflau rămășițele a aproximativ 18 persoane. Acestea nu au fost depuse toate în același timp, ci au fost îngropate treptat.
Prin urmare, locul a continuat să fie folosit și după perioada în care a fost construit sanctuarul, însă rolul său s-a schimbat de-a lungul timpului.
Sanctuarul a fost abandonat, iar pe locul lui a apărut o așezare
Spre deosebire de Stonehenge, unde cercetătorii au identificat mai multe perioade de reutilizare și revenire la monument, sanctuarul de la Chleby pare să fi avut un alt destin.
Cercetările arată că, până în epoca fierului, monumentul își pierduse definitiv semnificația inițială.
Șanțul care înconjura sanctuarul a fost umplut treptat, iar pe locul fostului centru ritual s-a dezvoltat o așezare obișnuită. Astfel, spațiul care fusese cândva un important loc ceremonial a devenit, în cele din urmă, parte dintr-un peisaj locuit.
Această evoluție reprezintă una dintre diferențele importante față de Stonehenge, care a continuat să fie folosit și vizitat de-a lungul mai multor secole.
Arheologii caută acum urmele chimice lăsate de oamenii care au folosit locul
Cercetarea sitului nu s-a încheiat odată cu identificarea structurii și a orientărilor astronomice.
Oamenii de știință analizează în prezent solul din interiorul și din jurul sanctuarului, încercând să afle mai multe despre modul în care a fost folosit de-a lungul diferitelor perioade preistorice.
Jan Fišer, de la Universitatea din Hradec Králové, analizează probele de sol. Potrivit acestuia, oamenii nu lasă în urmă doar obiecte, construcții sau rămășițe umane, ci și urme chimice în sol.
Acestea pot oferi informații despre activitățile desfășurate într-un anumit loc chiar și atunci când nu mai există artefacte sau alte dovezi fizice evidente.
Cercetarea este realizată de Universitatea din Boemia de Vest din Pilsen în colaborare cu Universitatea Carolină și Universitatea din Hradec Králové și face parte din proiectul internațional „Long-term Land Use Dynamics within the Areas of Prehistoric Ritual Places”, dedicat studierii schimbărilor produse în peisajele rituale preistorice.
Un monument care schimbă perspectiva asupra Europei preistorice
Descoperirea de la Chleby oferă o imagine rară asupra modului în care primele comunități agricole din Europa Centrală își organizau spațiul și își raportau activitățile la fenomenele naturale.
Un monument cu un diametru de 230 de metri, 12 intrări, un șanț de peste 2,5 metri adâncime și orientări legate de ciclurile Soarelui și Lunii a fost construit în urmă cu aproximativ 6.500 de ani.
Faptul că structura este cu peste 1.000 de ani mai veche decât Stonehenge face descoperirea cu atât mai importantă. În același timp, dovezile privind ritualurile, simbolismul taurului și utilizarea ulterioară a terenului arată că situl a avut o istorie complexă, care s-a întins pe mai multe perioade.
Cercetătorii continuă să analizeze urmele păstrate în sol pentru a afla ce alte informații poate dezvălui sanctuarul despre oamenii care l-au construit și despre modul în care acest loc a fost folosit de-a lungul timpului.