La patru ani de la declanșarea războiului la scară largă, milioane de ucraineni se află în continuare sub protecție temporară în Uniunea Europeană. Totuși, o parte dintre ei încep să se întoarcă acasă. Costurile ridicate ale vieții și dorul de casă sunt printre motivele care stau în spatele acestei tendințe, scrie Euronews,
În februarie 2026, aproximativ 4,40 milioane de cetățeni din afara UE, care au fugit din Ucraina, aveau statut de protecție temporară în statele membre. Datele publicate de Eurostat arată o creștere de 0,5% într-o singură lună.
Cele mai multe persoane aflate sub protecție temporară sunt găzduite de Germania (1,2 milioane de ucraineni), Polonia (966,595 ucraineni) și Cehia (399,630 ucraineni). În comparație, în România sunt 205,730 de ucraineni.
Numărul acestora a crescut în 24 de state membre, cele mai mari creșteri fiind înregistrate în Germania, Cehia și Spania. În schimb, scăderi au fost raportate în Estonia, Franța și Luxemburg.
Cetățenii ucraineni reprezintă peste 98,4% dintre beneficiarii protecției temporare din UE, la finalul lunii ianuarie 2026. Dintre aceștia, 43,5% sunt femei adulte, puțin peste un sfert sunt bărbați adulți, iar aproape o treime sunt minori - 16% băieți și 14,2% fete.
În perioada ianuarie-februarie 2026, ponderea femeilor adulte și a copiilor a crescut ușor, cu 1,4, respectiv 0,5 puncte procentuale.
Restul beneficiarilor provin din alte țări, precum Rusia (0,3%), Nigeria (0,1%) și Azerbaidjan (0,1%).
Conform Comisiei Europeană, statele membre trebuie să asigure persoanelor aflate sub protecție temporară acces la locuință, ajutor social, servicii medicale și educație pentru minori.
Dorul de casă îi face pe unii să se întoarcă
Chiar și în aceste condiții, peste 1,6 milioane de oameni s-au întors în zone de front din Ucraina, inclusiv în regiunile Harkov, Donețk, Herson și Sumî.
Potrivit unui studiu realizat de Save the Children, pentru mulți dintre ei presiunea financiară și dorul de casă cântăresc mai mult decât riscurile.
Trei sferturi dintre cei 172 de părinți și îngrijitori intervievați au spus că dorul de comunitate și sentimentul de izolare în țările gazdă i-au determinat să se întoarcă, chiar dacă luptele continuă.
Aproape jumătate au invocat starea emoțională a copiilor - tristețe, stres sau singurătate - ca motiv principal pentru revenire.
În plus, aproximativ 55% au menționat costurile ridicate ale locuințelor sau dificultățile în găsirea unui loc de muncă.
„Întoarcerea într-o zonă de război nu este o decizie ușoară pentru nimeni”, a declarat Sonia Khush, reprezentantă a organizației în Ucraina. „Chiar dacă găsesc siguranță în țările gazdă, mulți nu reușesc să se descurce financiar și resimt puternic lipsa comunității de acasă”.