Rețelele rusești de influență și sabotaj au ca principală „forță de muncă” civili recrutați din țările atacate, iar persoanele prinse în această capcană sunt „de unică folosință” pentru ruși, care-i folosesc pentru atacurile lor, după care îi lasă să fie prinși de autoritățile statelor atacate, scrie Politico, într-un amplu articol în care sunt prezentate poveștilor unora dintre acești civili.
Motivați adesea de bani, acești agenți „de unică folosință” îndeplinesc sarcini punctuale: să facă o fotografie, să trimită un colet, să transporte ceva dintr-un loc în altul. Uneori, însă, misiunile sunt mult mai periculoase. Persoanele recrutate pot ști foarte puține despre operațiunea din care fac parte. Oricine este prins poate fi înlocuit.
S-a scris mult despre acești agenți și despre războiul din umbră care se desfășoară în întreaga Europă. Dar o perspectivă lipsește aproape întotdeauna: cine sunt acești oameni? Cum au ajuns să fie folosiți drept pioni într-un nou Război Rece, care devine din ce în ce mai fierbinte? Sunt doar făptași sau sunt, la rândul lor, și victime - scrie publicația citată.
În condițiile în care agenților săi le este tot mai greu să acționeze în Europa după declanșarea invaziei rusești în Ucraina, GRU, serviciul rus de informații militare, apelează tot mai des la intermediari pentru a recruta persoane prin aplicații de mesagerie precum Telegram, potrivit documentelor de anchetă ale Departamentului Securității Statului din Lituania.
Curierul - Vasilij Kovacs
În după-amiaza zilei de 1 martie 2025, un vehicul blindat a spart poarta metalică a vechii ferme în care locuia, la sud-est de Riga, capitala Letoniei. Din vehicul au coborât bărbați mascați, cu armele pregătite. Erau agenți ai Serviciului Securității Statului din Letonia, responsabil cu activitatea de contraspionaj.
Agenții au percheziționat proprietatea și au confiscat mai multe telefoane mobile, cartele SIM și documente, precum și un pistol cu seria râcâită, o baionetă de AK-47 și un dispozitiv de bruiaj al semnalului telefoanelor mobile, potrivit procesului-verbal de percheziție depus ulterior de autorități.
Aceștia l-au arestat pe Kovacs, un cetățean ucrainean în vârstă de peste 60 de ani, care locuiește în Letonia de mai bine de trei decenii. În martie, Kovacs a fost transferat în Lituania pentru a fi judecat, fiind acuzat că a planificat atentate teroriste împreună cu alți patru presupuși complici. Alte cinci persoane sunt judecate la Varșovia.
Procurorii lituanieni și polonezi îi acuză pe cei zece bărbați că au planificat și organizat incendieri cu ajutorul unor colete transportate în mai multe țări europene, în numele GRU, serviciul rus de informații militare. Unul dintre aceste incidente a atras atenția presei din întreaga Germanie.
În primele ore ale zilei de 20 iulie 2024, un colet a luat foc pe aeroportul din Leipzig, chiar înainte de a fi încărcat într-un avion cargo DHL. Flăcările au cuprins un container pentru transport aerian de marfă. Probabil că incendiul nu a izbucnit la bordul avionului doar pentru că zborul avea întârziere.
Toți cei zece bărbați susțin că nu au lucrat cu bună știință pentru serviciile ruse de informații și se declară nevinovați în privința acuzațiilor de terorism.
Potrivit documentelor de anchetă ale Parchetului General din Lituania, Kovacs este un exemplu care face parte dintr-o categorie tot mai răspândită de persoane recrutate de serviciile ruse de informații, pe care agențiile occidentale le numesc „agenți de nivel inferior” sau, mai sugestiv, „agenți de unică folosință”.
Cetățeanul ucrainean în vârstă de 63 de ani ar fi avut un rol minor într-o operațiune mult mai amplă. Potrivit anchetatorilor, el a transportat din Letonia în Lituania perne de masaj modificate astfel încât să poată ascunde dispozitive incendiare.
„Și eu vreau să știu cum am ajuns aici”
„Și eu vreau să știu cum am ajuns aici”, spune Kovacs, în convorbirile cu jurnaliștii Politico. El insistă că este vorba despre dreptate, nu despre propria persoană. „Nu pun prea mare preț pe viața mea”, spune Kovacs. „N-o să vă spun de câte ori au încercat oamenii să mă omoare”.
Multe dintre lucrurile pe care Kovacs le povestește au rămas neclare. Există cel puțin un aspect asupra căruia relatarea sa și concluziile anchetatorilor coincid: a transportat un colet.
Părerile diferă în privința faptului dacă știa ce se afla în interior, în ce scop urma să fie folosit și cine se afla în spatele operațiunii.
Potrivit documentelor anchetei din Lituania, implicarea lui Kovacs în acest caz a început pe 27 iunie 2024, când cineva l-a contactat pe Telegram cu o solicitare.
Abia îl cunoștea pe bărbatul respectiv, dar cei doi fuseseră puși în legătură de un prieten comun: Andrei Baburov, fost comandant de submarin rus și nașul fiului de 11 ani al lui Kovacs.
Kovacs și Baburov se cunoscuseră datorită pasiunii comune pentru mare. Kovacs este marinar și câștigă ocazional bani transportând iahturi pentru proprietarii acestora. Spune că l-a întâlnit prima dată pe Baburov în timp ce transporta un iaht între Sankt Petersburg și exclava rusă Kaliningrad.
Solicitarea părea inofensivă. Un curier se îmbolnăvise, iar Kovacs era rugat să ridice un colet și să îl transporte urgent la Vilnius, la aproape patru ore de mers cu mașina.
A acceptat și a ridicat coletul dintr-un dulap automat pentru colete aflat în fața unui supermarket din Riga, folosind un cod trimis pe Telegram de bărbatul cu care îl pusese în legătură Baburov.
Kovacs insistă că nu a primit bani. „Dacă ajut pe cineva cunoscut, o fac gratis”, spune el. În aceeași zi, a plecat cu mașina spre Vilnius, însoțit de nepotul său.
Persoana cu care comunica pe Telegram l-a trimis într-o parcare subterană. Kovacs a parcat afară, a lăsat mașina descuiată și s-a îndepărtat împreună cu nepotul său.
Când s-au întors, coletul dispăruse din portbagaj. Kovacs spune că plecase să cumpere un încărcător de telefon. Pentru Kovacs, misiunea se încheiase acolo. Dar pentru operațiunea pe care anchetatorii o atribuie GRU, totul abia începea.
Anchetatorii lituanieni, coordonați de Parchetul General, au reconstituit în cele mai mici detalii traseul dispozitivelor folosite în operațiune. Au audiat martori și suspecți, au analizat înregistrări ale camerelor de supraveghere, probe digitale și urme ADN.
Documentele anchetei penale, care includ informații obținute de autoritățile din Lituania, Letonia, Polonia, Estonia, Regatul Unit și Germania, însumează aproximativ 8.000 de pagini. Acestea dezvăluie un traseu complicat prin statele baltice, cu numeroși intermediari, întâlniri ratate și planuri improvizate.
Bărbatul despre care anchetatorii polonezi și lituanieni cred că a ridicat coletul din mașina lui Kovacs era tot un ucrainean, bucătar de profesie, care petrecuse cinci ani într-o colonie penitenciară din Rusia după ce fusese condamnat pentru viol.
În vara anului 2024, acesta locuia în Polonia și primea instrucțiuni prin Telegram de la un coordonator care îi promisese 4.000 de euro pe lună. A doua zi, bucătarul ar fi transportat pernele de masaj într-un apartament închiriat pentru vacanțe, folosind un nume fals. Avea asupra sa și tuburi de produse cosmetice umplute cu nitrometan, o substanță cu potențial exploziv.
O înregistrare realizată în apartamentul închiriat prin Airbnb, descoperită ulterior în telefonul unui suspect, prezintă patru cutii care conțineau dispozitivele de masaj și produsele cosmetice.
Potrivit documentelor anchetei lituaniene, un alt intermediar trebuia să vină să ridice dispozitivele, dar nu a reușit să găsească intrarea în complexul rezidențial. Coordonatorul bucătarului a schimbat planul și i-a ordonat să activeze personal dispozitivele de aprindere. Bucătarul a refuzat, potrivit rechizitoriului întocmit de Parchetul Național al Poloniei.
În zilele următoare, cutiile au trecut prin mâinile altor câteva persoane. La un moment dat, anchetatorii lituanieni le-au pierdut complet urma și au suspectat că ar fi fost transportate prin Republica Moldova.
Pe 13 iulie 2024, cutiile au reapărut la Riga, unde Kovacs a fost implicat pentru a doua oară în operațiune. Potrivit propriei relatări, Kovacs a primit din nou un apel pe Telegram de la cunoștința sa pe care abia o știa. De această dată, spune că i s-a părut că aude vocea lui Baburov în fundal.
I s-a cerut să transporte un alt colet în Lituania, descris ca fiind o încărcătură de „perne de masaj de înaltă calitate”. Pe 17 iulie, a plecat cu mașina spre Vilnius, împreună cu nepotul său.
Acolo, un alt bărbat a preluat coletul și l-a transportat la Kaunas, unde, pe 18 iulie, a fost ridicat de un ucrainean care venise din Polonia în Lituania.
Și acesta avea antecedente penale, fiind condamnat în Polonia pentru fraude informatice și spălare de bani. Primea instrucțiuni de la o persoană care folosea pe Telegram pseudonimul „Warrior”.
Ucraineanul a pregătit patru colete care conțineau dispozitivele de masaj, tuburile de produse cosmetice cu potențial exploziv și diverse jucării sexuale, despre care anchetatorii cred că fuseseră incluse pentru a distrage atenția.
A activat un temporizator și a predat coletele bărbatului care nu reușise să găsească intrarea în apartamentul închiriat pentru vacanțe. În aceeași după-amiază, acesta a depus două colete la un sediu DHL din Vilnius. Destinațiile înscrise pe ele erau Wimbledon, din Londra, și Birmingham.
Pe 20 iulie, la ora 3:17 dimineața, vameșii din Leipzig au verificat coletul care urma să ajungă la Londra. Nu au găsit nimic suspect. Coletul trebuia să fie încărcat într-un avion cu destinația Londra. Însă, la ora 5:45, a luat foc în timp ce se afla încă la sol.
Un raport de expertiză întocmit la solicitarea Oficiului Federal de Poliție Criminală din Germania, datat 30 august 2024, conținea o concluzie succintă: „Incendiu provocat intenționat: plauzibil”.
Două zile mai târziu, al doilea colet a luat foc într-un depozit din Birmingham. Și acesta fusese verificat de vameșii din Leipzig, care nu descoperiseră nimic suspect.
Ucraineanul mai trimisese două colete în Polonia, prin intermediul companiei de curierat DPD. În primele ore ale zilei de 21 iulie, unul dintre ele a luat foc într-un camion din apropierea Varșoviei. Anchetatorii polonezi l-au recuperat intact pe celălalt.
Recruții Kremlinului
Pentru anchetatori, operațiunea cu colete reprezintă un exemplu al modului în care GRU, serviciul rus de informații militare, își organizează în prezent operațiunile în Europa.
„Incidentul din iulie 2024 corespunde în totalitate modului de operare preferat de GRU în ultimii ani pentru planificarea și desfășurarea operațiunilor”, se precizează într-un raport al Departamentului Securității Statului din Lituania.
Ani la rând, GRU și-a trimis propriii agenți în străinătate pentru a desfășura operațiuni clandestine. Acest lucru a devenit însă tot mai dificil după tentativa eșuată de asasinare a fostului agent dublu rus Serghei Skripal, în Regatul Unit, în 2018, și după invazia rusă în Ucraina, patru ani mai târziu.
În prezent, GRU lasă sarcinile periculoase în seama altora, apelând tot mai des la persoane recrutate și coordonate prin mai multe niveluri de intermediari.
În vârful acestei structuri se află în continuare ofițeri ai serviciilor ruse de informații.
În raportul lituanian este identificat Denis Smolianinov, care, potrivit unei decizii a Consiliului Uniunii Europene de a-l sancționa, recruta prin rețelele sociale persoane pentru misiuni de sabotaj în Europa.
VSD consideră foarte probabil ca Smolianinov și alți doi ofițeri GRU să fi fost implicați în operațiunea cu colete. Smolianinov nu a răspuns unei solicitări de comentarii transmise prin intermediul Serviciului de Presă Rus.
Documentele anchetei lituaniene oferă o imagine neobișnuit de detaliată asupra modului în care funcționa această rețea. Unul dintre presupușii organizatori era Andrei Baburov, fostul comandant de submarin și nașul fiului lui Kovacs.
Potrivit anchetatorilor, acesta ar fi coordonat transportul din Rusia al dispozitivelor de masaj modificate, folosindu-se de vechi cunoștințe, inclusiv foști colegi din marină și persoane cunoscute în statele baltice.
Potrivit VSD, asemenea legături personale sunt frecvente. Persoanele recrutate sunt adesea conectate prin „legături de familie sau relații sociale”, se precizează în raportul lituanian. Multe dintre ele au probleme financiare, nu au un loc de muncă sau au antecedente penale. Sunt recrutate pentru sarcini individuale și nu știu neapărat ce se ascunde în spatele acestora.
Cu cât știu mai puține lucruri, cu atât pot dezvălui mai puține informații dacă sunt arestate. Iar oricine este prins poate fi înlocuit. „Principala lor motivație este dorința de a câștiga bani rapid”, se menționează în raport.
La doi ani după atacurile cu colete, operațiunile de acest tip deveniseră o preocupare tot mai mare pentru serviciile europene de securitate. În august 2026, două drone încărcate cu explozibili au detonat pe aeroportul Leipzig/Halle, iar o a treia s-a prăbușit peste un avion ucrainean de transport marfă.
Printre suspecți se afla o veche cunoștință a lui Smolianinov. La scurt timp după aceea, doi bulgari ar fi aruncat dispozitive incendiare în apropierea unor companii din industria de apărare din Munchen. Anchetatorii au suspectat că GRU s-ar afla în spatele incidentului. În România, un incendiu a izbucnit lângă o fabrică de armament. Instalații Starlink au fost incendiate în Polonia și Bulgaria, ceea ce a dus la noi arestări. GRU pare să fi transformat modelul agenților de unică folosință într-o operațiune de producție în masă.
Recruții de „unică folosință”
La telefon, Vasilij Kovacs pare agitat. Vorbește repede, în rusă, și încearcă să se explice, dar revine mereu asupra acelorași lucruri.
„A fost o infracțiune comisă astfel încât să fie elucidată”, spune el.
În procesul lui Kovacs, martorii acuzării au depus deja mărturie, iar apărarea se pregătește să își cheme propriii martori. Cum audierile sunt programate să continue până în ianuarie, pronunțarea unui verdict este încă departe.
Kovacs se consideră victima unei conspirații. El crede că rușii l-au atras intenționat în această afacere pentru a transforma un cetățean ucrainean într-un vinovat convenabil.
În opinia sa, anchetatorii europeni au identificat doar participanții cei mai ușor de descoperit, fără să îi urmărească pe cei care se aflau cu adevărat în spatele operațiunii. Susține că Baburov a fost cel care l-a atras în capcană, dar nu crede că fostul său prieten lucra pentru Kremlin.
„Și de el s-au descotorosit”, spune Kovacs. Potrivit lui, Baburov era un adversar al guvernului rus. Kovacs este reticent când vine vorba să răspundă la întrebări despre propria persoană. Întrebat despre trecutul său, spune că s-a născut în vestul Ucrainei și că a fost om de afaceri.
Întrebat dacă a lucrat pe mare, el spune că e „doar un amator”. Apoi întrerupe discuția: „Dar să nu mai vorbim despre mine”.
Preferă să discute despre ceea ce consideră a fi neconcordanțe în anchetă.
Susține că greutatea pernelor de masaj pe care le-a transportat nu corespunde cu greutatea coletelor expediate ulterior. În celula sa, a umplut o foaie de hârtie cu notițe înghesuite.
De ce sunt judecate la Varșovia, și nu la Vilnius, persoane-cheie implicate în operațiune? Ce informații sunt ascunse instanței lituaniene? Dacă încărcătura a trecut prin Republica Moldova, de ce nu a fost verificată la frontieră?
Există, însă, și întrebări la care Kovacs este mai puțin dispus să răspundă. Ce explicație are pentru pistolul cu seria ștearsă sau pentru dispozitivul de bruiaj al telefoanelor mobile, descoperite în locuința sa? Spune că era doar chiriașul proprietății și că obiectele nu îi aparțineau.