Ultimul puț de cărbune din Cehia se va închide la finalul lunii ianuarie, punând capăt unei istorii de peste 250 de ani de minerit în subteran și închizând un capitol care a alimentat ascensiunea industriei grele în Europa Centrală, relatează Reuters, citată de Engineering News.
Ultimele tone de cărbune sunt extrase în această lună din puțurile adânci de un kilometru ale minei CSM din Stonava, aproape de granița cu Polonia. Prețurile scăzute ale cărbunelui și tranziția industrială și de mediu a Europei au redus cererea pentru ceea ce, odinioară, era cea mai prețuită resursă a regiunii.
› Vezi galeria foto ‹
Compania de stat OKD se pregătea să închidă mina încă de acum trei ani, însă invazia Rusiei în Ucraina, în 2022, a dus la explozia piețelor energetice și a oferit exploatării o scurtă prelungire.
Pentru ultima dată, minerii coboară în întuneric cu trenul subteran, cu lămpile frontale luminând structurile metalice, în timp ce utilajele sapă în frontul de cărbune.
„Este trist că mina se închide, este o muncă grea, dar o muncă bună”, spune Grzegorz Sobolewski, un miner polonez care ia în calcul să își caute de lucru peste graniță, în Polonia, unde unele exploatări încă funcționează.
„O să-mi lipsească munca, o să-mi lipsească combina”, spune el, referindu-se la utilajul care taie cărbunele din strat. În spatele lui, un alt miner strigă instrucțiuni peste zgomotul utilajelor – un sunet care va dispărea curând din bazinul minier.
Directorul OKD, Roman Sikora, spune că adâncimea minei a devenit principalul său punct slab.
„Prețurile globale ale cărbunelui sunt scăzute, iar costurile noastre de exploatare cresc constant, pe măsură ce coborâm tot mai adânc”, afirmă el.
Inima industrială, în fața unui viitor post-cărbune
Mineritul în regiunea Ostrava a început la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a transformat o zonă rurală a Imperiului Habsburgic într-un centru industrial.
Investitori, inclusiv familia Rothschild, au finanțat proiecte majore, precum căi ferate, combinate siderurgice și infrastructura aferentă, atrăgând zeci de mii de muncitori într-o regiune care a devenit un pilon al industriei grele.
Industria a primit un nou impuls după naționalizarea comunistă din 1948. În anii ’80, peste 100.000 de mineri lucrau în bazin, iar OKD producea până la 25 de milioane de tone pe an.
O mare parte din acest univers s-a prăbușit după 1989, când industria grea moștenită din perioada comunistă s-a destrămat, minele s-au închis una câte una, iar zeci de mii de oameni și-au pierdut locurile de muncă.
După falimentul OKD, în urmă cu un deceniu, statul a preluat compania pentru a o închide controlat. Până în octombrie anul trecut, OKD a extras doar 1,1 milioane de tone și și-a redus forța de muncă la 2.300 de angajați, alți 1.550 urmând să fie concediați în lunile următoare.
Forța de muncă, remodelată de decenii de închideri
Economistul Jan Belardi, de la Universitatea Tehnică din Ostrava, spune că anii ’90 și începutul anilor 2000 au fost cei mai dificili, marcați de concedieri masive și de apariția lentă a unor industrii noi.
În prezent, șomajul este de 6,6% – peste media națională, dar mult sub nivelurile de după căderea comunismului. Situația a fost susținută de programe de reconversie profesională și de investiții străine, apărute după aderarea Cehiei la UE, în 2004.
„Fiind la granița cu Polonia și Slovacia, regiunea a atras investiții străine importante, inclusiv din partea companiei sud-coreene Hyundai”, spune Belardi.
Mineritul a lăsat însă și o moștenire de mediu, cu lacuri poluate, tasări ale terenului și instalații abandonate la suprafață.
Regiunea primește 19 miliarde de coroane, aproximativ 908 milioane de dolari, din Fondul UE pentru Tranziție Justă, destinat transformării zonelor afectate de politicile de decarbonizare ale Uniunii Europene.
În Polonia, mineritul de cărbune negru încă oferă locuri de muncă pentru aproximativ 70.000 de persoane, iar sindicatele au obținut angajamente pentru menținerea exploatărilor până în 2049. În vestul Cehiei, exploatarea la suprafață a lignitului este așteptată să continue încă câțiva ani.
Între timp, OKD încearcă să își construiască un viitor la suprafață. Compania vrea să rămână activă în comerțul cu cărbune și să dezvolte proiecte noi, precum un parc de baterii, un centru de date și o mică centrală electrică pe metan, alimentată cu gazele care se scurg din vechile puțuri.
„Avem planuri destul de ambițioase pentru viitorul OKD”, spune Sikora.