Un mic grup de apropiați ai unei persoane decedate iese în liniște din crematoriul din Petit-Quevilly, lângă Rouen, într-o dimineață rece de decembrie. La doar câțiva metri distanță, un zgomot puternic se aude din încăperea tehnică aflată în spatele clădirii. Ușa deschisă lasă să se vadă o rețea complicată de țevi. Aici se află un sistem aproape unic în Franța: căldura degajată în timpul incinerării este reutilizată direct în rețeaua de termoficare urbană, pentru încălzirea locuințelor și a clădirilor publice din zonă, scrie franceinfo.fr.
„Ne-am dorit ca energia folosită pentru funcționarea clădirii să nu fie irosită”, spune primărița localității, Charlotte Goujon. Acest sistem este răspândit în fabricile de pe malul Senei, însă până acum nu a fost întâlnit într-un crematoriu. Goujon susține totuși că ”proiectul era unul firesc”. Aceasta este și vicepreședinte responsabil cu tranziția ecologică în cadrul metropolei Rouen Normandie.
După mai bine de cinci ani de funcționare, căldura produsă de crematoriu permite încălzirea a aproximativ o sută de locuințe.
„La vremea respectivă, era ceva foarte inovator”
Totul a început în 2018, într-un moment în care crematoriul din Rouen ajunsese la capacitate maximă. „Timpul de așteptare putea ajunge până la 21 de zile”, își amintește Christophe Aubin, actualul director al ambelor unități. Situație greu de suportat pentru familii, inclusiv pentru cea a primăriței. „Când a murit bunicul meu, a trebuit să așteptăm 15 zile”, spune Charlotte Goujon. „Am fost nevoiți să mergem până în departamentul Eure.”
Odată cu creșterea numărului de incinerări din Franța, metropola Rouen a decis construirea unui nou crematoriu pe malul stâng al Senei, într-o zonă de activități din Petit-Quevilly. „Multe autorități locale deleagă construcția unor astfel de infrastructuri. Noi am vrut să o păstrăm în administrare proprie, pentru a rămâne independenți și a implementa soluții de mediu”, explică Gwenaëlle Salaün, inginer în cadrul metropolei. Clădirea, cu un aspect exterior sobru, beneficiază de o izolație termică foarte eficientă. „Nu avem curenți de aer și avem nevoie de foarte puțină încălzire”, spune ea. Dar echipa a vrut să meargă și mai departe.
„Ne-am dorit ca energia care se pierdea în natură să poată fi recuperată”
Soluția se află chiar sub picioarele lor. O rețea de conducte de aproximativ 20 de kilometri furnizează căldură clădirilor din oraș încă din 1974, folosind energia produsă de uzina de incinerare a deșeurilor. Metropola a propus conectarea crematoriului la această rețea pentru a-i spori capacitatea.
Bineînțeles că proiectul nu a fost lipsit de controverse. „La vremea respectivă, era destul de inovator, chiar îndrăzneț”, recunoaște Gwenaëlle Salaün. Acesata spune că doar două crematorii din Franța aveau atunci un sistem de recuperare a căldurii și chiar și acestea îl foloseau doar pentru încălzirea propriilor spații. „A trebuit să explicăm funcționarea sistemului locuitorilor și aleșilor locali… Unii ne-au spus să nu o facem”, povestește ea.
Autoritățile au organizat chiar și o anchetă publică pentru construcție. „Un crematoriu nu este niciodată ușor de integrat într-un cartier”, explică Salaün. Totuși, nu sistemul de recuperare a căldurii i-a îngrijorat cel mai mult pe riverani. „Întrebările vizau mai ales zgomotul sau eventualele emisii”, își amintește Charlotte Goujon. După clarificarea acestor aspecte, lucrările au început, iar crematoriul și-a deschis porțile în ianuarie 2020.
Facturi de încălzire „stabile” pentru locuitori
Echipamentele noi permit realizarea a până la nouă incinerări pe zi. Iar sala de incinereare este inaccesibilă publicului. „Procesul durează aproximativ 90 de minute, la temperaturi cuprinse între 790 și 900 de grade”, explică directorul Christophe Aubin. „Instalațiile se încălzesc, iar după introducere, gazul este oprit automat, iar căldura este difuzată prin cărămizi refractare”, detaliază el. Cenușa este apoi colectată, introdusă într-o urnă și predată familiei.
Totul este strict reglementat și include tratarea fumului rezultat. „Acesta trece prin filtre mari de cărbune, asemănătoare celor de la o hotă de bucătărie”, explică Aubin. Ulterior, fumul trebuie răcit înainte de a fi evacuat sub formă de vapori de apă. La Petit-Quevilly, tocmai în această etapă, căldura degajată de sistemul de răcire, comparabil cu cel din spatele unui frigider, este injectată în rețeaua de termoficare a orașului. „Ideea este să recuperăm o parte din căldura produsă prin arderea gazului, în loc să o pierdem”, explică Christian Longuemare, responsabil cu serviciul de termoficare al metropolei.
„Nu este vorba despre căldura provenită din arderea corpurilor, ci despre cea generată de gazul folosit în timpul incinerării”
Sistemul de schimb de căldură a necesitat o investiție de aproximativ 100.000 de euro din partea autorităților. El permite încălzirea întregului crematoriu, unde energia reprezintă una dintre cele mai mari cheltuieli, precum și a echivalentului a circa o sută de locuințe din cartier. „Aceste investiții sunt recuperate treptat prin abonamentele la rețea”, explică Longuemare. În total, câteva mii de utilizatori sunt conectați la sistem. Un avantaj atât pentru autorități, cât și pentru locuitori. „Ajută la menținerea sub control a facturilor, care au rămas stabile pentru locuitori, în timp ce în alte părți au explodat după invazia Ucrainei de către Rusia”, spune Charlotte Goujon.
În fața blocurilor din cartier, puțini dintre cei întâlniți știu de existența rețelei de termoficare și cu atât mai puțin de legătura acesteia cu crematoriul. Totuși, majoritatea văd inițiativa ca pe o soluție bună pentru economisirea energiei și limitarea creșterii facturilor.