O turistă a plătit peste 1.700 de euro pentru un kebab pe o plajă din Rio de Janeiro
Publicat acum 5 ore si 1 minut
Tornadele sunt printre cele mai violente fenomene meteo de pe Pământ, capabile să producă vânturi extreme și distrugeri masive. În 2008, însă, un cercetător american a trăit pe propria piele forța lor, după ce a fost prins direct în mijlocul unei tornade, scrie Live Science.
Perry Samson, profesor emerit de științe atmosferice la Universitatea din Michigan, se afla în Kansas, unde îi învăța pe studenți cum să studieze furtunile supercelulare, când situația a scăpat de sub control.
O astfel de furtună s-a transformat brusc într-o tornadă și s-a îndreptat direct spre echipa lor.
„Șansele să vezi una sunt foarte mici. Încerci doar să te poziționezi în locuri unde crezi că s-ar putea întâmpla ceva. În ziua aceea ne-am poziționat lângă Oberlin”, a spus Samson.
Momentul în care totul s-a schimbat
Când au realizat că tornada se apropie, reacția a fost una instinctivă.
„Puteam vedea că există o mișcare în acei nori care ar putea produce o tornadă. S-a format la sud de noi și ne-am dat imediat seama că vânturile din atmosferă erau dinspre sud spre nord, așa că urma să vină spre noi. În ciuda tuturor antrenamentelor și pregătirii, când îți dai seama că o tornadă vine direct spre tine, intri în panică.”
Prima lui grijă a fost siguranța studenților.
„Cea mai mare grijă a mea a fost, evident, să mă asigur că studenții vor fi în siguranță. Ne-am gândit să mergem spre est ca să ieșim din calea ei. Studenții mei au reușit să scape, dar eu nu am fost la fel de rapid.”
Prins în mijlocul tornadei
În scurt timp, mașina lui a fost înconjurată de resturi.
„Am ajuns prins între resturi până în punctul în care nu mai puteam vedea nici măcar partea din față a mașinii. Erau atât de multe resturi care zburau și mi-am dat seama că sunt aproape de nucleul tornadei.”
Chiar și în acel moment, a încercat să-și folosească cunoștințele.
„Mă gândeam: am studiat aceste lucruri, știu cum se mișcă vântul. Așa că am încercat să poziționez mașina ca să profit de aerodinamica ei. Și aici trebuie să spun ceva despre Chevrolet Cobalt... mașina are o aerodinamică excelentă, așa că am orientat-o cât de bine am putut în bătaia vântului.”
În același timp, pericolul era evident.
„Lucrurile se izbeau de parbriz, vibrau și zburau peste tot, crengi, bețe, orice. Și m-am gândit: Doamne, dacă este o vacă ce paște pe câmpul ăsta? Am văzut filmele. Ce mod groaznic de a muri.
Dacă o tornadă stă pe sol mai mult de câteva minute, începe să ridice pământ, paie și orice se află în calea ei, inclusiv bucăți de clădiri. Ăcesta este cel mai mare pericol, resturile care zboară. De fapt, noi îi învățăm pe studenți că, dacă mașina ta este în calea tornadei, trebuie să ieși din ea și să te adăpostești într-un șanț. Dar trebuie să stai cât mai aproape de sol, pentru că viteza vântului este cea mai mică la suprafață.
Eu am încercat să deschid ușa, dar forța vântului era atât de mare încât nu am avut nicio șansă. Atunci mi-am spus: „Am făcut totul greșit.” Este unul dintre acele momente în care te gândești: „Da, ar fi trebuit să fiu mai religios.”
O experiență imposibil de descris
La un moment dat, a încercat chiar să facă o fotografie.
„Am încercat să fac o poză, pentru că glumeam la cursuri că primul student care reușește să filmeze interiorul unei tornade primește doctoratul pe loc... bineînțeles, dacă trăiește suficient cât să-l scrie. Dar era atât de întuneric încât camera nu funcționa.”
În cele din urmă, nu i-a rămas decât să aștepte.
„M-am ghemuit pe scaunul din față, cât mai jos posibil, așteptând ca mașina să fie lovită.”
În cele din urmă furtuna a trecut, iar el a scăpat.
„Mulțumesc lui Dumnezeu, furtuna a trecut peste mine. Am ieșit, iar mașina era plină de paie în fiecare crăpătură. Plafonul din față era ridicat puțin. Am mers în următorul oraș și am dus-o la spălătorie.”
Reacția firmei de închirieri a fost… surprinzător de banală.
„M-au întrebat: Cum a fost mașina, bună? Eu am spus: Oh, a funcționat foarte bine, mulțumesc.”
Cât durează, de fapt, o tornadă
Deși experiența pare interminabilă, realitatea este alta.
„Nu a durat mult. Părea mult atunci, dar știu că a fost sub un minut, pentru că aveam date. Mașinile măsurau viteza vântului, presiunea, umiditatea. Schimbarea de presiune era ca și cum ai urca 20 de etaje în 10 secunde.”
Iar viteza vântului era uriașă.
„Estimăm că vântul era aproape de 320 km/h. Este greu de descris, schimbările sunt extrem de rapide.”
Comparativ cu uraganele, tornadele nu lasă timp de reacție.
„La un uragan știi cu zile înainte că vine. Aici ai, aș spune, un minut. Un minut de la început până la final.”
Prima reacție după ce a scăpat
„Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi sun un coleg din Texas. Spune că încă mai are înregistrarea vocii mele, care era un amestec de frică și entuziasm: aproape că am murit și, în același timp, Doamne, asta se vede în interior!”
Experiența nu i-a schimbat direcția de cercetare, dar i-a oferit o perspectivă diferită.
„Am predat ani de zile un curs despre fenomene meteo extreme și schimbări climatice. Acum pot aduce aceste experiențe în clasă, iar studenții sunt mult mai implicați.”
Totuși, avertismentul lui este clar:
„Absolut nu. Nu aș recomanda nimănui să intre într-o tornadă.”