În cea mai mare criză energetică se cer soluţii clare şi rapide de la vârful statului iar guvernanţii ridică din umeri şi dau vina unii pe ceilalţi. De ce o ţară ca România, care ar putea fi independentă energetic, a ajuns să cumpere energie iar românii să plătească facturi uriaşe?
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat astăzi o serie de propuneri privind gestionarea crizei energetice. Sunt planuri care ar trebui, la un moment dat, nu ştim exact când, să ne scoată din bezna facturilor mari.
Visăm la investiţii măreţe cu bani europeni, dar evităm sau pur şi simplu nu dorim să vorbim despre ce avem deja şi ar putea aprinde, ieftin, becurile românilor.
Ieri aţi văzut situaţia în care se află hidrocentralele de pe Jiu.
Astăzi vă arătăm cum instituţiile statului şi politicienii din fruntea ţării nu pot sau nu vor ca România să iasă din lumina intereselor.
Declarații politice, promisiuni și luare de poziție de la cel mai înalt nivel. Deocamdată atât, deși de mai bine de un an vorbim de o criză energetică.
În aceste vremuri în care toată lumea vorbește despre economisire și ni se spune să stingem becul, în România energia verde se duce pe apa sâmbetei. Asta în timp ce țări precum Germania, Polonia, Cehia sau Slovacia au găsit echilibrul între protejarea mediului, pe de o parte, și producerea de energie prin intermediul hidrocentralelor.
În timp ce la alții se poate, noi vom plăti în continuare facturi cu multe zerouri.
