De la 3-4 ani, începem să le vorbim copiilor despre socializare. Le putem prezenta tot felul de noțiuni legate de traiul în comunitate precum: respect, înțelegere, politețe, limite.
Cea mai importantă, după părerea mea, este puterea exemplului. Atunci când copilul greșește ceva și ne enervăm, îi transmitem că acesta e modul corect de a reacționa. Cei mici ne imită în tot ce fac, astfel încât putem începe prin a schimba unele lucruri la noi.
Comunicându-i cât mai calm că atitudinea sa a fost nepotrivită într-un anumit moment, cu exemple, ajungem mai ușor la nivelul lor de înțelegere.
Apelăm la empatie, pentru a ne asigura că înțelege consecințele vorbelor sau acțiunilor lui. Îl întrebăm "dacă ție ți-ar spune cineva că ești prea mic sau că nu este bine să faci un anumit lucru, tu cum te-ai simți?". Vedem ce răspunde și plecăm de la acolo cu justificarea că nici oamenilor nu le place să fie luați la întrebări. În cazul în care vorbește peste altcineva sau țipă când purtăm o discuție, exemplificăm în același mod: "tu cum te simți dacă nu te ascult și vorbesc peste tine?"
Să ținem minte că noi am învățat toate aceste lucruri trecând prin ele și adesea uităm că cei mici nu vin pe lume cu un manual despre cum să se comporte. Cel mai ușor mod prin care le putem arăta aceste lucruri este prin exemplul personal, respectându-i pe ei și pe cei din jurul nostru.
