Uzina Victoria-Călan a fost cea mai mare producătoare de fontă cenușie din țară, care în 1989 avea peste 6 mii de angajați.
La sfârşitul anilor ´90, combinatul „Victoria” Călan a intrat într-un declin abrupt.
În doar câţiva ani, privatizările eşuate au dus la dezintegrarea colosului siderurgic de pe malul Streiului.
Producţia a fost oprită definitiv la sfârşitul lunii decembrie a anului 1999, iar complexul industrial cu o istorie de peste un secol şi jumătate a fost invadat de utilajele firmelor care se ocupau cu demolarea construcţiilor sale, de localnicii aflaţi în căutarea fierului vechi şi a cărbunelui şi de hoţi.
Citește și: Tinerii români care au făcut planul pentru călătoria pe Marte, premiaţi în SUA
Combinatul producea fontă cenuşie, cocs, cărbune, smoală, sobe Vesta şi calorifere.
Aici a fost pusă în funcţiune prima instalaţie din lume pentru producerea cocsului şi semicocsului prin fluidizare (1957) şi s-au produs pentru prima dată brichete de cocs pentru scopuri industriale în ţară (1961).
Declinului industrial din anii 1980 i-a urmat prăbuşirea din anii 1990. Combinatul Victoria Călan s-a dezintegrat după privatizările eşuate şi a ajuns în cele din urmă la fier vechi.
Din 2016, pe o suprafaţă de 40 de hectare din ruinele fostei uzine a oraşului Călan a fost inaugurat un parc industrial, în urma unei investiţii a cărei valoare a fost de circa 40 de milioane de lei.
Finanţarea a fost asigurată de administraţia locală din Călan, Consiliul Judeţean Hunedoara şi Uniunea Europeană, prin Programul Operaţional Regional 2007 – 2013.
Conducerea primăriei din Călan anunţa înainte de finalizarea proiectului că noua zonă industrială va crea 1.000 de noi locuri de muncă în primii zece ani de funcţionare. Noul parc industrial a rămas aproape pustiu, deşi autorităţile locale au continuat să promită investitori şi locuri de muncă.
