În iunie 2005, la un an după o primă înfruntare cu boala care avea să-l răpună, Steve Jobs a fost invitat să le vorbească proaspeţilor absolvenţi ai Universităţii Stanford. Discursul lui Jobs, un geniu fără diplomă universitară, a fost împărţit în trei poveşti, tot atâtea lecţii de viaţă la fel de preţioase şi astăzi, când el ne-a părăsit pentru totdeauna.
Steve Jobs şi-a amintit mai întâi de perioada în care se retrăsese oficial din facultate şi urmărea doar cursurile care îl interesau. Aşa a ajuns la un curs de caligrafie, fără să ştie cât avea să îi fie de util mai târziu, când şi-a proiectat calculatorul revoluţionar. Morala acestei prime poveşti este că tinerii trebuie să creadă mereu că tot ce află le va fi de folos cândva.
În a doua poveste, Jobs şi-a reamintit cum a fost dat afară chiar de la firma pe care o crease. A depăşit momentul greu doar pentru că iubea ceea ce făcea şi i-a îndemnat şi pe studenţi să aibă aceeaşi atitudine.
A treia pildă a lui Steve Jobs, astăzi, poate cea mai emoţionantă, s-a referit la lupta sa cu cancerul.
"Timpul vostru este limitat, aşa că nu îl irosiţi trăind viaţa altcuiva. Nu cădeţi în capcana dogmelor, care înseamnă să trăiţi după rezultatele gândirii altora. Nu lăsaţi zgomotul opiniilor altora să vă înăbuşe vocea interioară. Şi, cel mai important, aveţi curajul să vă urmaţi inima şi intuiţia. Ele ştiu deja ce vreţi cu adevărat să deveniţi", sfătuia fondatorul Apple.
Jobs a încheiat cu un îndemn preluat dintr-o carte a tinereţii sale, la o atitudine veşnic tânără în faţa încercărilor vieţii: "Rămâi flămând, rămâi nebunatic!".
