Emmanuel Macron are un buncăr secret undeva în afara Parisului care va fi folosit pentru a-l adăposti în cazul în care Palatul Elysee, sediul președinției franceze, va fi luat cu asalt de protestatari furioși. Informația este dintr-o carte a doi jurnaliști francezi de investigații, Pierre Gastineau, Antoine Izambard și Franck Renaud, citată de The Telegraph.
Ascunzătoarea secretă a lui Macron se află în suburbiile pariziene și despre ea s-a scris în cartea „Noua Armată a Umbrelor” (La Nouvelle Armee des Ombres), publicată de trei jurnaliști francezi de investigații.
În ultimele săptămâni, Franța a fost curpinsă de tulburări socio-politice violente, iar șefii spionajului de la Paris se pregătesc de o acutizare a problemelor.
S-ar putea reveni inclusiv la jafuri violente, sabotaj, atacuri cibernetice, iar forțele de ordine sunt pregătite să desfășoare forțe suplimentare pentru a răspunde unei revolte armate la alegerile din 2027.
Pregătirea acestui buncăr special pentru Macron are deja o istorie mai veche – el a fost pregătit prima oară în 2018, în timpul revoltei Vestelor Galbene.
Atunci, Macron a fost atacat de protestatari furioși în timpul unei vizite la Le Puy-en-Velay, coform unor pasaje publicate în L’Express.
„Guvernul s-a cutremurat atunci”, își aduce aminte unul dintre autori.
Planuri de contingență
Autoritățile au început să ia în calcul crearea unor planuri de evacuare a președintelui ca urmare a incidentelor violente din februarie 1934, când guvernul francez de atunci a căzut din cauza tensiunilor.
Autortii spun că oficialii se tem că o victorie a Marinei Le Pen în alegerile prezidențiale de la anul ar putea să ducă la „un al treilea tur” în stradă, provocat de activiștii de stânga radicală, tineri din zonele de suburbie și militanți rurali care refuză să accepte rezultatul alegerilor.
În oglindă, o victorie a lui Jean-Luc Melenchon, radicalul de stânga care conduce „Franța Nesupusă”, ar putea duce la același tip de rezistență din partea extremei drepte.
În prezent, sondajele arată că Le Pen și Melenchon au șanse mari să ajungă în finala prezidențială din aprilie-mai.
După discuții cu mai multe surse de rang înalt din interiorul poliției pariziene, autorii au spus că Patrice Faure, șeful Poliției din Paris, se pregătește de o insurecție în capitala franceză.
Directoratul General petnru Securitate Externă, agenția franceză de informații, a simulat cum ar arăta o ipotetică interferență electorală, în timp ce polițiștii din capitala franceză au făcut pregătiri pentru cum ar merge o zi fără acces la telefoane și internet, în cazul unui atac cibernetic masiv.
Revoltă de amploare
Un oficial de rang înalt al serviciilor de informații i-a avertizat pe autori încă din aprilie că Franța se îndrepta spre o revoltă de amploare, invocând creșterea prețurilor la carburanți și nemulțumirile acumulate încă de la protestele Vestelor Galbene.
Cu toate acestea, serviciile de informații au subestimat considerabil amploarea manifestațiilor din 17 octombrie, anticipând participarea a 60.000 până la 150.000 de protestatari, în condițiile în care peste 500.000 de persoane au ieșit în stradă. Amenințările vin, însă, și din afara granițelor Franței.
În care se mai arată că, anul trecut, Frontex, agenția europeană pentru protecția frontierelor, împreună cu serviciile de securitate franceze și belgiene, au organizat un exercițiu neobișnuit în care au simulat o criză hibridă ce combina implicarea flotei-fantomă a Rusiei cu un accident nuclear fictiv în Algeria.
În scenariul exercițiului, atacurile coordonate provocau un exod către Europa al migranților expuși radiațiilor, concomitent cu o serie de atacuri cibernetice.
Între timp, forțele speciale franceze au analizat posibilitatea mobilizării de trupe pentru protejarea parlamentului în cazul unei revolte armate, potrivit autorilor.
Un fost ofițer al Regimentului 13 Dragoni Parașutiști a dezvăluit existența acestor planuri de urgență. Situația este ironică, având în vedere că ofițeri ai aceleiași unități au susținut tentativa eșuată de lovitură de stat militară din 1961 împotriva lui Charles de Gaulle, din cauza independenței Algeriei.
Autorii relatează, de asemenea, că serviciile de informații manifestă un interes reînnoit pentru reactivarea unor elemente ale rețelelor clandestine de rezistență din timpul Războiului Rece, finanțate printr-un fond secret al serviciilor de informații.
Potrivit informațiilor prezentate, printre bunurile deținute de fond se numărau un bordel din Saigon, hoteluri din Maroc și un club de scufundări din Caraibe. Acestea fuseseră cumpărate pentru a finanța rezistența în eventualitatea prăbușirii statului francez.
Un fost comandant al forțelor speciale a avertizat, însă, asupra riscurilor trimiterii militarilor pe străzile Franței. Cea mai mare temere a sa era „ca Principele să înceapă să prindă gustul”.
