La doar 24 de ani, Alexis s-a confruntat cu un diagnostic crunt, însă a avut curajul să abordeze totul cu mult curaj și când părea că totul intră în linie dreaptă, a primit o veste care a afectat-o și mai mult.
Când Alexis Klimpl a descoperit un nodul de mărimea unei bobițe de strugure la sân, instinctul i-a spus imediat că este cancer. Dar fiind foarte tânără, a încercat să se convingă că nu poate fi adevărat.
› Vezi galeria foto ‹
Totuși, o serie de teste și scanări au confirmat ce era mai rău: avea cancer la sân în stadiul 2, triplu-pozitiv, la doar 24 de ani.
Acum, la un an distanță, tânăra din San Diego, California, este în remisie. Dar se confruntă cu menopauza precoce provocată de tratament, ceea ce o afectează cumplit.
„Nu pot să am copii timp de încă 10 ani din cauza medicamentelor pe care le iau”, a spus Alexis Klimpl pentru Newsweek.
Ea ia Lupron, un medicament folosit pentru a reduce riscul revenirii cancerului de sân receptor pozitiv la femeile premenopauzale după operație și alte tratamente. De asemenea, ia Letrozol, un blocant hormonal.
„Niciodată nu m-am gândit că voi intra la menopauză la 25 de ani”, a spus ea. „Am 10 până la 15 bufeuri pe zi, transpirații nocturne, căderea constantă a părului, uscăciune vaginală și schimbări de dispoziție”.
Majoritatea femeilor încep tranziția menopauzală între 45 și 55 de ani, adesea cu simptome care durează ani de zile. Cancerul de sân este, de asemenea, asociat în mod obișnuit cu femeile mai în vârstă — Societatea Americană de Cancer raportează o vârstă medie la diagnostic de 62 de ani. Deși este rar, un procent mic de cazuri apare și la femei sub 45 de ani.
Dr. Mary Jane Minkin, co-director al programului pentru sexualitate, intimitate și menopauză pentru supraviețuitoarele de cancer de la Spitalul Oncologic Smilow din New Haven, Connecticut, a explicat pentru Newsweek de ce paciente ca Klimpl trec printr-o menopauză indusă de medicamente.
„Problema este că, pentru o femeie cu cancer de sân receptor estrogen-pozitiv (presupus), toți oncologii vor evita să îi administreze estrogen și probabil îi vor da medicamente pentru a minimiza producția de estrogen a corpului din orice sursă non-ovariană”, a spus Minkin.
Fără un istoric familial de cancer de sân, Klimpl și mama ei au fost devastate de acest diagnostic.
„Credeam că sunt prea tânără ca să am cancer”, a spus ea, explicând că spera inițial că este doar un chist, dar simțea nodul crescând.
„Când am fost diagnosticată, medicii nu știau cum s-a întâmplat. Spuneau că e rar la vârsta mea. Mama mea a început să plângă. Nu voi uita niciodată expresia feței ei”, a povestit Klimpl.
O prietenă a creat o pagină GoFundMe pentru Klimpl, care a strâns 23.000 de dolari. Jumătate din sumă a fost folosită pentru congelarea ovulelor, în urma căreia au fost prelevate 36 de ovule. Restul a acoperit costurile celor șase operații, fiecare în valoare de 3.000 de dolari.
Klimpl a urmat șase cicluri de chimioterapie pe parcursul a aproape cinci luni și a fost declarată oficial vindecată în ianuarie anul acesta.
Deși testele genetice nu au arătat niciun risc ereditar de cancer, ea a ales să facă o mastectomie dublă.
„În ochii mei, sânii mei m-au trădat. Nu m-au susținut, așa că am vrut să scap de ei”, a spus ea.
După aceea, Klimpl a trecut prin reconstrucția sânilor, pe care o numește cu umor pe Instagram (@lexiklimpl) „singurul lucru pozitiv” din experiența cu cancerul.
Reflectând asupra ultimului an, ea a spus pentru Newsweek: „Ca tânără, te simți invincibilă, dar să fii diagnosticată la o vârstă atât de fragedă ți-a oferit o perspectivă asupra vieții”.
„Mi-a întărit relațiile cu prietenii și familia pentru că au fost alături de mine în moduri pe care nu le voi uita niciodată. Am realizat că de multe ori nu știm cum să fim acolo pentru ceilalți când încercăm doar să ne ținem pe picioare”, a spus ea.
„Sunt în sfârșit într-o etapă în care simt că totul este în spatele meu. Mă întorc la viața mea, dar este ciudat. Mă gândeam că să aud cuvintele ‚fără cancer’ va aduce o ușurare instantanee, că va fi momentul în care stresul dispare. Dar nu a fost așa. Recuperarea este mai complexă decât am anticipat.”
„Mi-a întărit relațiile cu prietenii și familia pentru că au fost alături de mine în moduri pe care nu le voi uita niciodată. Am realizat că de multe ori nu știm cum să fim acolo pentru ceilalți când încercăm doar să ne ținem pe picioare,” a spus ea.
„Sunt în sfârșit într-o etapă în care simt că totul este în spatele meu. Mă întorc la viața mea — dar este ciudat. Mă gândeam că să aud cuvintele ‚fără cancer’ va aduce o ușurare instantanee, că va fi momentul în care stresul dispare. Dar nu a fost așa. Recuperarea este mai complexă decât am anticipat”.
Ştiri video recomandate
