O persoană din Arizona a murit de ciumă pneumonică, cel mai grav tip, au anunțat vineri autoritățile americane, potrivit BBC. Este prima dată din 2007 când se înregistrează un deces din cauza acestei boli în Coconino County, Arizona. Atunci persoana diagnosticată cu ciumă luase boala de la un animal infectat. Autoritățile americane nu au dat detalii suplimentare cu privire la identitatea pacientului și nici cum a contractat boala.
Ciuma, supranumită „moartea neagră”, este o boală infecțioasă care a ucis în secolul al XIV-lea aproape jumătate din populația Europei, aproximativ 50 de milioane de oameni. În prezent este o boală care extrem de rar afectează omul și care poate fi tratată cu succes cu antibiotic.
În jur de șapte cazuri de ciumă la om sunt raportate în fiecare an în SUA, potrivit Centrului pentru Control al Bolilor.
Există diferite forme de ciumă, cum ar fi ciuma bubonică, care este cea mai frecventă și este cauzată de mușcătura unui purice infectat. Ciuma pneumonică, care se răspândește la plămâni din alte forme de ciumă netratate, este cea mai gravă și, de obicei, este rară.
Ciuma pneumonică sau „ciuma plămânilor” apare ca urmare ca o complicație a „ciumei bubonice”, potrivit Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT). În cazul ciumei pneumonice, bacteria infectantă se poate transmite la altă persoană prin secrețiile eliminate de către bolnav. Acestă formă de ciumă, netratată, are o rată mare de mortalitate.
Autoritățile locale din Coconino County au dat asigurări că riscul de răspândire al infecției este mic.
„Gândurile noastre se îndreaptă către familia și prietenii persoanei decedate. Îi purtăm în gândurile noastre în această perioadă dificilă. Din respect pentru familie, nu vor fi oferite informații suplimentare despre deces.”, a declarat președinta Consiliului de Supraveghere al Comitatului Coconino, Patrice Horstman, într-un comunicat.
Cum se transmite ciuma
Potrivit CNSCBT, agentul infecțios care cauzează această boală este o bacterie numită Yersinia Pestis care se găsește de obicei la animalele mici și puricii din blana acestora.
Bacteria se trasnmite prin ciupitura de purici infectați, prin contact direct sau în mod excepțional prin inhalarea de materiale infectate.
Semne și simptome
Oamenii infectați cu acestă bacterie dezvoltă simptome asemănatoare cu cele ale gripei după o perioadă de incubație de 3-7 zile și au simptome precum:
- apariția bruscă a febrei, frison
- durere de cap și a corpului
- slăbiciune
- greață
- vomă
Există trei tipuri de ciumă infecțioasă în funcție de calea de transmitere: bubonică, septicemică și pneumonică
„Ciuma pneumonică”, cea mai gravă
Ciuma bubonică cunoscută ca „moartea neagră” în Evul Mediu, este forma cea mai comună și este transmisă prin ciupitura puricilor infectați.
O dată ajunsă în organism bacteriile traversează sistemul limfatic și se cantonează în cel mai apropiat nodul limfatic unde se multiplică. Din această cauză nodulii limfatici (gangionii) devin inflamați, tensionați și dureroși.
În stadiile mai avansate ale bolii acești noduli dureroși supurează. Denumirea populară a acestora este de „bube”.
Ciuma septicemică apare când infecția se răspândește direct în sânge fără a forma „bubele”. În acest caz, infecția poate fi produsâ de asemenea prin ciupituri de purici sau prin contact direct al pielii lezate cu materiale infectate. Forma de „ciumă septicemică” se poate întalni și în stadiile avansate ale „ciumei bubonice”
Ciuma pneumonică sau „ciuma plămânilor” este forma cea mai gravă de ciumă. De obicei
acestă formă de ciumă apare ca urmare ca o complicație a „ciumei bubonice”. În cazul ciumei pneumonice bacteria infectantă se poate transmite la altă persoană prin secrețiile eliminate de către bolnav. Acestă formă de ciumă, netratată, are o rată mare de mortalitate.
Diagnosticul de certitudine este cel de laborator: identificarea bacteriei în lichidul recoltat
din „bube”, sânge sau spută.
Ciuma netratată evoluează spre deces. Dacă pacienții sunt diagnosticați cât mai repede,
tratamentul antibiotic și cel de suport sunt eficiente.
Măsurile de prevenire includ:
- informarea populației asupra zonelor unde ciuma este activă
protejarea împotriva ciupiturilor de purici - evitarea manipulării animalelor sau a carcaselor acestora din zonele endemice cu
ciumă - evitarea contactului cu țesuturi din plăgile supurative („bube”) sau materiale
folosite la acoperirea acestora sau expunerea la pacienții cu forme pneumonice
Vaccinarea este recomandată numai pentru persoanele expuse unui risc mare de infectare, de exemplu personalul din laboratoare.
Ştiri video recomandate
