Puține orașe germane resimt criza din industria auto mai acut decât Friedrichshafen, așezat pe malurile pitorești ale lacului Constance. De mai bine de un secol, viața de aici este legată de ZF Friedrichshafen, un important furnizor de cutii de viteze și alte componente auto, scrie The New York Times.
Să-l numești un „oraș al companiei” nu descrie pe deplin această relație. Printr-o fundație, orașul deține peste 90% din ZF, care este și cel mai mare angajator din zonă. În anii buni, profiturile ZF aduceau orașului peste o sută de milioane de euro pe an, bani din care s-au construit piscine, grădinițe și chiar un pod.
Însă această generozitate s-a evaporat.
ZF trece printr-o transformare industrială majoră, provocată de tranziția anevoioasă a lumii către mașinile electrice și de concurența acerbă a producătorilor auto chinezi. Anul trecut, ZF a pierdut 2,1 miliarde de euro, adică 2,3 miliarde de dolari. Compania taie până la 14.000 de locuri de muncă în Germania, aproximativ un sfert din forța sa de muncă din țară.
Profiturile pe care ZF le direcționa către fundație s-au redus anul trecut la 41 de milioane de euro, iar anul acesta vor fi zero. Banii nu ar urma să înceapă să curgă din nou mai devreme de finalul deceniului.
Friedrichshafen, unde turiștii se plimbă pe malul lacului aflat între Germania și Elveția, a fost nevoit să reducă servicii pe care mulți oameni le considerau de la sine înțelese. Anul trecut, părinții au protestat în fața primăriei după ce taxele pentru îngrijirea copiilor, acoperite în mare parte din profiturile ZF, au crescut de la 158 la 450 de euro pe lună.
„Pe vremuri beneficiam foarte mult” de pe urma fundației, a spus într-un interviu Simon Blümcke, primarul orașului din 2024. Predecesorii săi își permiteau șoferi personali. Blümcke, care face parte și din consiliul de supraveghere al ZF, a renunțat la acest lux, dar și la proiecte precum un pasaj subteran pe sub calea ferată.
„Acum”, a adăugat el, „ne refacem complet strategia municipală”.
Variante ale acestui scenariu se repetă în toată Germania. Este neobișnuit ca un oraș să dețină o companie atât de mare. Nu este însă deloc neobișnuit ca economiile locale să graviteze în jurul unui singur mare producător.
Stuttgart are Mercedes-Benz, care le cere angajaților să lucreze ore suplimentare neplătite și care luna trecută a emis o avertizare privind profitul. Tot aici se află și Porsche, al cărui profit aproape că a dispărut. München are BMW, care plănuiește să reducă cu 20% numărul managerilor. Wolfsburg gravitează în jurul Volkswagen, care taie până la 100.000 de locuri de muncă și ar putea închide patru fabrici în Germania.
În afara acestor mari orașe, nenumărate comunități mai mici depind de furnizori, care reprezintă coloana vertebrală a economiei germane. Landul Baden-Württemberg, din care face parte și Friedrichshafen, are o concentrare deosebit de mare de astfel de companii specializate din categoria „Mittelstand”.
Problemele cu care se confruntă Volkswagen, Mercedes și BMW se resimt și la furnizori precum ZF. Numărul angajaților din industria auto germană a scăzut de la 834.000 în 2018 la 691.500 în acest an, potrivit datelor oficiale. Experții se așteaptă ca scăderea să continue.
Problemele industriei auto alimentează o stare generală de stagnare economică, care a crescut sprijinul popular pentru partidele de extremă dreapta. În landul Saxonia-Anhalt, în estul țării, partidul de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a devenit cel mai mare partid.
Atracția AfD în Friedrichshafen a fost limitată de faptul că partidul nu a reușit, până acum, să formuleze un plan coerent și convingător pentru industria auto. Partidul pledează pentru promovarea motoarelor cu ardere internă, însă aproape jumătate dintre germanii care au înmatriculat o mașină nouă în septembrie au ales un vehicul electric sau un hibrid plug-in.
Cu toate acestea, în martie, AfD și-a dublat scorul în Friedrichshafen față de alegerile anterioare, ajungând la 20%, în urma creștin-democraților și a Verzilor, dar înaintea social-democraților, partidul care în mod tradițional îi apără pe muncitori.
Acționarul majoritar al ZF, cu o participație de 94%, este Fundația Zeppelin, o organizație nonprofit care folosește profiturile companiei în beneficiul comunității. Numele fundației vine de la Ferdinand, contele de Zeppelin, un general în retragere care a dezvoltat dirijabilele cunoscute sub același nume.
După ce un zbor de test din 1908 s-a încheiat în flăcări, localnicii au strâns bani pentru a ține proiectul în viață. Drept recunoștință, contele a înființat Fundația Zeppelin.
Afacerea cu dirijabile s-a prăbușit în 1937, după celebra explozie a zeppelinului Hindenburg la Lakehurst, în New Jersey. Compania dezvoltase însă deja o afacere secundară, producând roți dințate pentru mașini și camioane. ZF vine de la Zahnradfabrik, adică „fabrica de roți dințate”.
Compania a ajuns unul dintre cei mai mari furnizori auto din lume, cunoscut pentru cutiile de viteze vândute către BMW și alți producători. ZF are 150.000 de angajați în întreaga lume, dintre care aproape 9.000 în Statele Unite.
În 2018, Fundația Zeppelin a direcționat către oraș 192 de milioane de euro. Deși separată formal de bugetul municipal, fundația a finanțat proiecte care în mod normal ar fi fost plătite din taxe și impozite, inclusiv un pod pietonal peste o autostradă.
Pandemia a afectat însă vânzările de mașini din Europa, care încă nu și-au revenit complet. ZF se concentrează acum pe plata datoriei de 10 miliarde de euro, acumulată în urma unui șir de achiziții care a inclus cumpărarea, în 2014, a producătorului american de componente TRW pentru 13 miliarde de dolari. Această expansiune a lăsat ZF într-o situație financiară precară.
„Avem o mare problemă”, a declarat într-un interviu Mathias Miedreich, directorul general al ZF din anul trecut. „Datoria noastră”.
ZF a investit masiv și în tehnologii noi, cum ar fi un microbuz electric autonom pentru care nu a găsit niciun client. Divizia care produce componente auto, inclusiv motoare pentru vehicule electrice, este cea mai mare unitate a ZF ca venituri, dar s-a confruntat cu o cerere inegală. Într-o lovitură pentru prestigiul german, compania și-a mutat cercetarea și dezvoltarea pentru vehiculele electrice în China.
Ascensiunea producătorilor auto chinezi nu a fost doar o veste proastă pentru ZF. Compania furnizează piese producătorilor chinezi și profită de creșterea vânzărilor acestora în întreaga lume. În același timp, ZF se confruntă și cu concurența furnizorilor chinezi.
„Ascensiunea producătorilor auto chinezi nu este lipsită de riscuri, dar dacă facem lucrurile cum trebuie, poate fi o șansă pentru noi”, a spus Miedreich.
În Friedrichshafen, ZF are 8.700 de angajați, dintre care 5.500 sunt muncitori care produc roți dințate pentru camioane și autobuze. Mulți dintre ei lucrează în Hala 9, poreclită ironic „Hell 9”, adică „Iadul 9”, pentru că miroase a cauciuc și metal încins.
Muncitorii au devenit tot mai nemulțumiți după ce compania a tăiat bonusurile care reprezentau până la 13% din salariul lor lunar. La o ședință la nivelul întregii companii, în iulie, angajații au huiduit-o atât de tare pe șefa departamentului de personal, Lea Corzilius, încât aceasta nu a mai putut vorbi.
Legislația germană le oferă angajaților drepturi care îngreunează concedierile rapide. Anul acesta, consiliul de lucru al companiei, care îi reprezintă pe angajați, a blocat programarea orelor suplimentare și a turelor de duminică până când conducerea a acceptat un compromis care leagă bonusurile de profitabilitate.
Unii manageri germani se plâng că regulile care le dau angajaților un cuvânt de spus în deciziile importante dăunează țării. Când producătorii auto germani sau marii furnizori construiesc fabrici noi, de multe ori le amplasează în țări precum Ungaria, unde salariile sunt mai mici.
Sistemul german, a spus Miedreich, are meritele sale, pentru că îi motivează pe angajați și pe manageri să lucreze împreună. Dar, a adăugat el, „ca toate lucrurile care au fost bune în trecut, asta nu înseamnă că trebuie să continue în aceeași formă. Toată lumea trebuie să se schimbe”.
Angajații ZF spun că sunt obligați să suporte greul reducerilor de costuri. Tăierile salariale, inclusiv reducerea săptămânii de lucru pentru managerii de nivel mediu, au făcut tot mai greu de plătit locuințele din Friedrichshafen, unde prețurile sunt oricum ridicate, pentru că orașul pitoresc îi atrage pe cei care își cumpără o a doua casă.
„Pe vremuri eram un oraș bogat”, spune Ingrid Schmid, 61 de ani, care lucrează într-un magazin de încălțăminte aflat deja în dificultate din cauza concurenței online. Afacerile merg bine în sezonul turistic, spune ea, dar iarna, când vânzările depind de localnici, „parcă e un oraș-fantomă”.
