Podul suspendat Clifton din Bristol, Marea Britanie, a fost reabilitat printr-o investiţie de 9 milioane de euro. Acesta este unul dintre cele mai vechi poduri de fier din lume şi este amplasat la o înălţime de 75 de metri. Lucrările au durat 2 ani şi jumătate şi au presupus vopsirea manuală a peste 4.000 de zale originale din fier, precum și instalarea unui sistem de iluminat eficient energetic, notează The Guardian.
Inginerul Tristan Ralph a vorbit despre sarcina de a întreține și de a asigura funcționarea structurii din Bristol fără fonduri publice, doar cu banii proveniţi din taxele plătite de şoferi.
› Vezi galeria foto ‹
"Nu prea obișnuiesc să spun că sunt «maestrul podului» atunci când merg la o petrecere”, a declarat Tristan Ralph, cel care deține în prezent acest titlu. „Dar oamenii par să știe și aduc vorba despre asta. E o meserie mai puțin obișnuită, nu-i așa? Titlul sună a epocă victoriană, iar oamenii sunt cu adevărat foarte interesați.”
Totuși, acest titlu nu are nimic ceremonial. Ralph se ocupă de întreținerea și operarea Podului Suspendat Clifton, o veritabilă capodoperă a ingineriei britanice, fără a recurge la fonduri publice.
Podul, mândria din Bristol
„Este, într-adevăr, o responsabilitate uriașă”, a spus Ralph. „Când președintele consiliului de administrație m-a sunat să-mi propună postul, am simțit imediat presiunea. Este un obiectiv atât de celebru, iar locuitorii din Bristol sunt mândri de el, manifestând aproape un sentiment de posesivitate. Cei din Bristol gândesc: «E podul nostru».”
Administratorul podului, precum și organizația caritabilă non-profit Clifton Suspension Bridge Trust, au sarcina de a întreține podul „pe termen nelimitat”. „Sunt un custode temporar”, a spus Ralph. „Când îmi voi încheia activitatea, trebuie să mă asigur că îl predau într-o stare la fel de bună, sau chiar mai bună, decât cea în care l-am preluat".
Acest lucru este important deoarece, spre surprinderea multor vizitatori, podul nu beneficiază de finanțare publică. „Întreținerea podului, operarea acestuia, cheltuielile cu salariile și tot restul sunt acoperite exclusiv din banii încasați din taxe”, a spus Ralph. „Oamenii își imaginează că primim poate fonduri de la autoritățile locale sau centrale. Dar nu, este vorba doar despre banii din taxe.”
Vehiculele motorizate, inclusiv motocicletele, plătesc 1 liră pentru a traversa podul. Pentru pietoni, bicicliști sau călăreți nu se percepe nicio taxă. Pe lângă faptul că este o construcție frumoasă, podul reprezintă și o componentă vitală a sistemului de transport din Bristol și North Somerset.
Podul atrage turişti
Ralph adaugă: „Atrage turiști. În fiecare an avem vizitatori din sute de țări, dar, în primul rând, rămâne o componentă vitală a infrastructurii locale. Dacă podul nu ar exista, impactul asupra traficului din Bristol ar fi uriaș. În continuare, înregistrăm o medie de peste 8.000 de vehicule pe zi. Menținerea sa ca arteră de transport este absolut esențială.”
Finalizarea lucrărilor de reabilitare nu înseamnă că Ralph se poate culca pe o ureche și poate petrece mai mult timp socializând cu membrii forumului „Bridge Owners Forum”.
„Peste câțiva ani, va trebui să vopsim partea inferioară a podului. De asemenea, platforma mobilă de inspecție de sub pod va fi înlocuită în perioada următoare. Așadar, mereu e ceva de făcut. Trebuie să fim mereu la curent cu tot ce e nevoie. E ca în cazul propriei case sau al mașinii: dacă le ignori și nu te ocupi de ele câțiva ani, încep să se strice.”
Atenţie la vânt
Ca în majoritatea domeniilor vieții, urgența climatică reprezintă o provocare cu care Ralph și fundația trebuie să se confrunte. „În timpul verii, din cauza vremii extrem de calde, monitorizam podul zilnic. Iar dacă podul ar fi proiectat astăzi, probabil că i s-ar asigura o rezistență ceva mai mare în fața vântului.”
Vântul dominant dinspre sud-vest nu constituie, de regulă, o problemă, iar podul este închis foarte rar. Totuși, atunci când vântul bate direct prin defileul Avon (Avon Gorge), situația poate deveni mai dificilă. „Trebuie să fim atenți atât la intensitatea episoadelor de vânt, cât și la frecvența acestora”, a explicat Ralph.
Inginerul îi admiră pe proiectanții podului, printre care se numără și Isambard Kingdom Brunel. „Este o lucrare remarcabil de avansată pentru epoca sa.”
Și nu există niciun indiciu că zilele i-ar fi numărate, în mare parte pentru că oamenii din epoca victoriană nu au făcut economii. Ralph a spus: „Există trei rânduri de lanțuri. Proiectul inițial al lui Brunel prevedea doar două, dar, întrucât s-a trecut de la o structură din lemn la o platformă din fontă, numărul a fost suplimentat la trei.
"Asta oferă o oarecare siguranță. Astăzi, poate ar exista tentația de a spune: «Ei bine, două sunt suficiente», dar în epoca victoriană se punea preț pe o construcție mai solidă, mai robustă.
"Nu are o durată de viață limitată. În planurile noastre nu există o dată la care să se prevadă sfârșitul. Ne străduim cu toții să menținem totul la cele mai înalte standarde posibile. Se află într-o stare foarte bună, atâta timp cât continuăm să facem ceea ce trebuie, rămânem vigilenți și nu lăsăm lucrurile în voia sorții. «Pentru totdeauna» este o perioadă foarte lungă, dar, în acest moment, nu există niciun motiv de îngrijorare.”
