După ce a intrat la facultate, Ariana s-a mutat într-un alt oraş, împreună cu fratele său. Însă traiul la comun i-a făcut pe cei doi tineri să împartă nu doar timpul şi economiile, ci, la un moment dat, şi patul.
"Totul îmi este atât de clar în minte, de parcă s-ar fi întâmplat cu câteva secunde înainte. De fiecare dată când închid ochii, scenele se derulează cu o claritate dureroasă. Nu mă mai pot gândi la nimic altceva, viaţa mea pare că a făcut stop-cadru pe acel moment pe care mintea îl analizează în amănunt, împotriva voinţei mele.
Eu şi Robert, fratele meu, între aşternuturile răvăşite, mai răvăşite ca inimile noastre, într-un moment în care pasiunea oarbă a fost mai puternică decât orice normă socială, dincolo de orice morală şi de orice logică mi-aş fi putut închipui.
Nu ştiu dacă această confesiune îmi va face, până la final, mai mult bine sau mai mult rău, dar, pur şi simplu, nu o mai pot ţine pentru mine. E prea de neiertat ca s-o spun preotului şi prea intimă ca s-o discut chiar şi cu cea mai bună prietenă.
Aşa că am ales s-o spun unor necunoscuţi, sub pseudonim, care mă vor judeca sau îmi vor găsi circumstanţe atenuante, după bunul plac. Ştiu, măcar, că nu voi mai duce acest secret cu mine în mormânt – e ca o încercare de catharsis, prin care sper să mă simt cu o secundă mai puţin vinovată. Oare voi reuşi?
Continuarea pe Marieclaire.ro.
