Un vulcan subacvatic uriaș este pe cale să erupă: „Sunt deja sute de cutremure pe zi”. Evenimentul va fi transmis live 

Lucrurile se încing la sute de kilometri de coasta Oregonului, unde un vulcan subacvatic de mari dimensiuni dă semne de erupție iminentă, spun oamenii de știință.

Vulcanul, cunoscut sub numele de Axial Seamount, se află la aproape 1,4 kilometri sub apă, pe un punct geologic fierbinte, unde jeturi fierbinți de rocă topită se ridică din mantaua Pământului spre scoarță. Vulcanii de tip hotspot sunt obișnuiți pe fundul oceanului. Însă Axial Seamount se află și pe Dorsala Juan de Fuca – o zonă unde două plăci tectonice masive (placa Pacificului și placa Juan de Fuca) se depărtează constant una de cealaltă, ceea ce duce la o acumulare continuă de presiune sub suprafața planetei, potrivit CNN.

‹ ›

Frecvența cutremurelor a crescut dramatic recent, pe măsură ce vulcanul se umflă cu din ce în ce mai mult magmă, semnalând că o erupție ar putea fi aproape, potrivit cercetătorilor de la Ocean Observatories Initiative Regional Cabled Array al National Science Foundation, o organizație operată de Universitatea Washington, care monitorizează activitatea vulcanului Axial Seamount.

„În acest moment, sunt câteva sute de cutremure pe zi, dar tot este mult mai puțin decât am văzut înainte de erupția precedentă”, a spus William Wilcock, geofizician marin și profesor la Universitatea Washington, care studiază vulcanul.

„Aș spune că va erupe cândva mai târziu anul acesta sau la începutul lui 2026, dar ar putea fi și mâine, pentru că este complet imprevizibil”, a spus el.

Ce se întâmplă în timpul unei erupții

În timpul ultimei erupții a vulcanului, în aprilie 2015, echipa a observat aproximativ 10.000 de cutremure mici într-o perioadă de 24 de ore, și același lucru este de așteptat și pentru următoarea erupție, a spus Wilcock.

Magma - roca topită de sub suprafața Pământului - a ieșit din Axial Seamount timp de o lună și s-a întins pe aproximativ 40 de kilometri pe fundul oceanului, a adăugat el.

Camera magmatică din inima vulcanului s-a prăbușit de mai multe ori în trecut, creând un crater mare numit calderă. Acolo, viața marină prosperă datorită gazelor bogate în minerale care ies prin izvoarele hidrotermale, asemănătoare unor izvoare fierbinți subacvatice. Șuvoaie de lichid fierbinte, pline cu miliarde de microbi și aglomerări de deșeuri, ies din crăpăturile calderei, creând nori albi numiți „snowblowers”.

În timpul erupțiilor anterioare, plantele și animalele mici care trăiesc pe izvoarele hidrotermale au fost arse de fluxurile de lavă, dar la doar trei luni după aceea ecosistemul lor s-a refăcut și a înflorit din nou, a spus Debbie Kelley, directoarea Regional Cabled Array.

„Cred că este una dintre cele mai mari descoperiri pe care le-am făcut”, a declarat Kelley, profesor de geologie marină și geofizică la Universitatea Washington. „Viața prosperă în aceste medii ostile, iar vulcanii sunt probabil una dintre principalele surse de viață în oceanele noastre”.

Deși viața marină din apropiere, precum pești, balene și caracatițe, poate simți căldura și zgomotul seismelor, este puțin probabil să fie afectată. Iar oamenii de pe uscat probabil nu vor observa deloc erupția, a spus Kelley pentru CNN.

„Nu este un eveniment foarte exploziv. Nu vei vedea nori de cenușă deasupra apei sau ceva de genul acesta”, a spus ea. „E ca și cum ai pune o milă de apă de mare deasupra vulcanului Kilauea… poate vei vedea niște fântâni de lavă, dar atât”.

De fapt, cea mai mare parte a activității vulcanice de pe planetă are loc în centre de expansiune subacvatice precum Dorsala Juan de Fuca, care experimentează zilnic multiple erupții vulcanice mici, a spus Kelley.

„Magma este destul de aproape de suprafață. Este la aproximativ o milă sub suprafață, ceea ce este foarte puțin adânc comparativ cu mulți vulcani terestri, unde poate fi la 13 kilometri adâncime”, a spus Kelley, adăugând că vâscozitatea magmei poate afecta câtă presiune se acumulează în camera magmatică. 

Cum poate fi urmărit fenomenul

Din fericire, relativa blândețe a vulcanului Axial Seamount îl face perfect pentru observații umane de aproape. La următoarea erupție, observatorul plănuiește chiar să transmită evenimentul live publicului, ceea ce nu s-a mai făcut niciodată, a spus Kelley.

Observarea unei erupții vulcanice subacvatice nu este o sarcină ușoară. Oamenii de știință au asistat direct la una pentru prima dată pe 29 aprilie.

În Oceanul Pacific, la aproximativ 2.100 de kilometri vest de Costa Rica, cercetători în parteneriat cu Woods Hole Oceanographic Institution (WHOI) efectuau o scufundare de rutină pentru a colecta date despre East Pacific Rise când au observat că izvoarele Tica, cândva pline de viață, nu mai erau populate. În schimb, echipa a găsit ceea ce Dan Fornari, cercetător emerit la WHOI, a numit un „grătar de viermi tub”. Sclipiri de lavă portocalie ieșeau prin fundul oceanului înainte să se întărească în apa rece, semn că avea loc o erupție.

„Este o evoluție semnificativă”, a spus Fornari. „Este un mediu foarte puțin studiat, pentru că este greu de accesat și avem nevoie de tehnologie ingenioasă pentru a-l înțelege. … În esență, observăm modul în care această planetă este construită, formată prin activitate vulcanică de pe fundul oceanului”.

Despre momentul erupției

În mod neașteptat, observațiile atente asupra Axial Seamount au arătat că momentul erupției nu ține doar de ce se întâmplă sub suprafață – ci și de ce e deasupra.

Toate cele trei erupții recente – în 1998, 2011 și 2015 – au avut loc între ianuarie și aprilie, perioada din an când Pământul se îndepărtează de soare.

„Nu cred că înțelegem pe deplin de ce, dar ar putea avea legătură cu forțele (gravitaționale) ale Lunii care influențează vulcanul”, a spus Wilcock.

Luna orbitează Pământul în fiecare lună, iar forța sa gravitațională mișcă mareele oceanice, provocând variații de presiune pe fundul mării. Când camera magmatică a vulcanului ajunge la masa critică, aceste variații de presiune pun și mai mult stres pe calderă, craterul vulcanului creat de erupțiile anterioare. Presiunea mareei înalte provoacă și mai multe cutremure, stresând încet camera magmatică până la punctul de rupere, a explicat Kelley.