Dacă nu exista cred că trebuia inventat. Vanghelie, da, despre el e vorba. Fără Marean politica românească ar fi fost mai săracă, mai tristă şi fără îndoială, mult, mult mai plictisitoare. Dar în primul rând, mult mai ipocrită. Vanghelie e turnesolul calităţii politicianului român. Dacă ştii să-l citeşti, dacă-l asculţi cu atenţie, cu empatie adică, vei descoperi în acest personaj toate bunele şi relele omului politic recent. De aici şi forţa acestui individ pe care mulţi nu reuşesc să şi-o explice.
Înregistrarea cu Vanghelie apărută ieri pe blogul lui Victor Ciutacu e fulminantă nu prin limbajul folosit (altă ipocrizie la cei ce şi-au dus imediat mâna la gură la auzul cuvântului p?, de parcă nu-l aud sau nu-l pronunţă aproape tot românul de câteva ori pe zi) ci prin calitatea ei de radiografie a unui partid român, social-democrat, democrat-liberal, liberal, ecologist, creştin-democrat, popular, socialist sau cum vreţi să-i spuneţi.
?Vagabondul? Vanghelie e un inocent stricat de sofisticăria pe care o cere lupta politică, pe care o învaţă din mers şi căreia are ambiţia de a-i face faţă. Şi i-a reuşit, dar nu asta e important ci faptul că, reuşindu-i, vocea sa devine mărturie. E ca şi cum lumea de jos a pus la cale să-şi trimită, sub acoperire, spionul ei de seamă, James Bondu' ei, în universul elitist al Puterii, pentru a ne aduce apoi secretele ei cele mai grozave. E mesagerul unui mister căruia îi vor mereu capul atât cei care-l pierd cât şi cei ce-l află.
Dar rezistenţa lui stă în inteligenţa spionului care ştie că pentru a supravieţui trebuie să-i aibă la mână cu ceva şi pe unii şi pe ceilalţi. E urât de ambele părţi pentru că ambele părţi au nevoie de el dar nu vor să se ştie. De aici dispreţul cu care e tratat în văzul lumii şi linguşeala între patru ochi. De Marean Vanghelie au nevoie politicienii ceilalţi în primul rind pentru că se pot raporta la el cu superioritatea unei caste, are nevoie şi publicul pentru că-i permite să-şi dispreţuiască elitele.
În orice spune sau face Marean Vanghelie, vei găsi câte ceva pentru fiecare tabără, a politicienilor şi a marelui public. Fiecare îşi ia porţia sa de adevăr căreia îi răspunde în schimb cu greaţa omului care trebuie să înghită un hap nesuferit dar indispensabil sănătăţii sale psihice.
Ei bine, recitiţi, vă rog, spusele lui Vanghelie din înregistrarea de ieri şi vedeţi cum vă sună acum: ?Nişte lepre nenorocite. Tu crezi că-s îndrăgostit de Geoană? Ce-i gagică. Dă-l în p...mea, că are o grămadă de defecte! Da' e vorba de cum te uiţi tu în oglindă dimineaţa, înţelegi? Cum, mă, zici una şi pe urmă "aoleo, voi sunteţi mai tari, sunt mâine cu voi! (?) Cum dracu, mă, frate, mă, io am fost vagabond pe bulevard, ăştia au fost la facultate şi nu au învăţat nimic, dă-i dracu'! Dă-i dracu' de idioţi, pe cuvântul meu că nu au învăţat nici principiile elementare ale bunului simţ! Nişte lepre! Ăştia îşi vând nevestele, ascultă-mă ce spun, ca să le dai o funcţie, îţi dă nevestele.?
Raul Zan
