Dan Puric a vorbit în emisiunea Ediție Specială despre monștrii sacri ai comediei românești.
„Am avut șansa să cunosc o specie. A dispărut. Era specia superioară de artist. Inclusiv în generația mea este o prăpastie. Făceam un film și eram alături de Octavian Cotescu. Nu avem scaune sau fotolii, stăteam în fund pe ciment, în spatele unei case țărănești: Era o pauză de filmare. Și domnul Cotescu mi-a spus: Ce faci măi puiule? Faci filme românești, ai? Dar eram cu el în film. Numai în fraza aia, eu mi-am dat seama că știa unde este el”, a povestit Dan Puric
„Bibanul mi-a fost părinte, nu profesor. În clasă, se râdea cu lacrimi. Când vorbea de bătrâni avea o lacrimă. (...)”, a mai spus regizorul și actorul despre Dem Rădulescu.
Despre Dinică: „A venit Michel Jackson în România și au fugit toți să/l vadă, eu nu m-am dus și nea Gigi, acolo la restaurant la teatru, numai eu cu el și o sticlă de vin. Eu ăntreb: „Nea Gigi, nu te duci să-l vezi pe Michael Jacskon? El: „Nu mă duc, mă”. De ce? „Dacă se năștea aici cânta la Gogoșarul”.
„Ei îți dădeau materialul, suflul”, a mai spus Dan Puric despre monștrii sacri ai comediei românești.
„George Constrantin, actor de dramă imens, juca Ivan Karamazov, dura patru ore, venea dela film, nu prea era el fericit. Și George era distrus, și intră și a uitat cum îl cheamă. S-a dus la sufleur: Cum mă cheamă? Și suflerul: George Constantin, să trăiți”.
„Bibanul, Amza, Cotescu, Dinică, Beligan erau un univers, erau o stare de spirit. Vă dați seama ce prăpastie este acuma?”, s-a întrebat cu tristețe artistul.
