Au trecut 12 ani de la mineriada de la Costeşti, condusă de Miron Cozma. Nemulţumiţi că nu li se creşteau salariile şi că mai multe mine urmau să se închidă, ortacii au anunţat că vin la Bucureşti. În drumul lor spre Capitală, minerii din Valea Jiului s-au lovit de forţele de ordine la Costeşti. Acolo au avut loc adevărate lupte.
Ieşiţi din bezna galeriilor, minerii din Valea Jiului s-au răzvrătit împotriva Guvernului. Nemulţumiţi că nimeni nu-i ascultă, aproape 10.000 de ortaci, conduşi de Miron Cozma, s-au urcat în 70 de autobuze şi aproape 200 de autoturisme şi au pornit spre Bucureşti. În acelaşi timp, din Capitală forţele de ordine porneau spre Valea Jiului să oprească marşul minerilor.
6.000 de poliţişti şi scutieri înarmaţi cu bastoane de cauciuc şi gaze lacrimogene îi aşteptau pe ortaci cu 3 km înainte de barajul de la Horezu. Conflictele au început când minerii au încercat sa spargă barajul forţelor de ordine. Cele două tabere s-au confruntat, iar minerii au reuşit să spargă "barajul". Localnicii din Costeşti povestesc că, evident depăşite de numărul mare al minerilor înarmaţi cu bâte, forţele de ordine au fost nevoite să se retragă. Imediat au apărut şi victimele.
Ambulanţele au început să-i adune pe răniţi. Conflictele au continuat şi în următoarele două zile. Pe 23 ianuarie însă, liderul minerilor Miron Cozma şi premierul Radu Vasile, s-au întâlnit la Mănăstirea Cozia pentru negocieri. După mai multe ore de discuţii, ortacii au decis să se întoarcă acasă.
În urma mineriadei de la Costeşti, ministrul de Interne de la acea vreme, Gavril Dejeu, a demisonat. Patru ani mai târziu, Miron Cozma a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru organizarea acţiunilor violente din ianuarie 1999.
