"Câteva minute de meditație, ieșim din sfera cotidianului, din întâmplările noastre și ne lăsăm purtați de gânduri, de visuri, de întrebări pe care nu ni le-am pus niciodată. De câte ori ați stat să vă gândiți că undeva, apare un curcubeu dublu, care unește două porți ale orizontului și se întâmplă, chiar în momentul când noi vorbim, dar de partea cealaltă, unde a plouat.
Niciodată nu ne-am gândit, pentru că atunci când îl vedem ne bucurăm, dar la fel de bine, lângă curcubeul acela, o persoană își întâlnește sufletul pereche și se îndrăgostește. E la piciorul podului, că e curcubeul, în același moment. În partea cealaltă, cineva stă la un birou și scrie o carte, care va schimba atât ție cât și multora perspectiva vieții. Undeva, într-un spital, un chirurg salvează un om de la moarte.
Sunt lucruri minunate și pentru că tu te gândești la el, undeva, cineva se gândește la tine. Avem și noi pe cineva.
În altă zonă, un grup restrâns de oameni, construiesc ceva care în curând va face ca imposibilul să fie posibil. Ne-am gândit vreodată? Nu ne-am gândit. Sunt lucrurile care se pot întâmpla, dar tot așa frumos, undeva cineva stă pe o plajă, pierdut în spațiu și admiră un răsărit incredibil, iar în alt colț al lumii, altcineva se bucură de un apus nemaipomenit.
În același moment, câte sute de cupluri, drăguțe, de vârstnici își sărbătoresc cea de-a 50-a aniversare de la uniune. Câți se gândesc să se însoare, în același moment în care noi vorbim, dar în același moment, un copil tocmai a făcut primii pași fără să cadă, în admirația părinților și în aplauze, pentru că a învățat ceea ce înseamnă mersul.
Undeva, doi peirteni buni râd atât de tare, cât le dau lacrimile. Este o multitudine de întâmplări fericite, de sentimente fericite.
Undeva, un suflet este în proces de a ierta sincer o persoană care l-a rănit. Aici sunt mai puține la număr, dar e bine să fie,
Undeva, există un copil care învață din greu și care aspiră să ajungă acolo unde ești tu, acum, în viață. Care te-a luat drept exemplu, dar undeva se întâmplă o nenorocire și un pompier aleargă către o clădire în flăcări, pentru a salva pur și simplu un străin, pentru că nu e rudă cu el.
Undeva, o proaspăt mămică stă pe un pat de spital și își ține gemenii nou-născuți în brațe, pentru prima dată, iar bucuria ei e nemărginită, dar un medic care a muncit se duce și face un duș și cântă fericit cât îl țin plămânii că a făcut un lucru bun în ziua aceea.
Undeva, cineva zâmbește și se gândește la un moment pe care l-a împărtășit cu tine. În altă parte, o persoană alcoolică a sărbătorit un an întreg de abstinență.
Undeva, doi adolescenți se gândesc la primul lor sărut, iar undeva, cineva îmbrățișează un prieten care are nevoie disperată de el și de acea îmbrățișare, iar un bunic ține strâns mâna unei nepoate, în timp ce îi povestește viața lui și ce a făcut el când era tânăr.
Undeva, o persoană, o doamnă are un necaz, are un cancer mamar și tocmai a primit o veste care a scos-o la liman. De la o nenorocire, ajungi la extaz. Dar undeva, un chirurg salvează viața unui pacient.
Se spune că undeva, în același moment când noi vorbim se căsătorește. O fericire, o bucurie, își unesc destinele. Acest moment este un nou început, iar acest moment pe care îl trăim acum este magic și eu le-aș spune tuturor: profitați de el!
Lăsați-vă purtați de gânduri, de visuri și ce va fi undeva și faceți un joc de anticipație. Undeva, în fața unui bloc e o grădiniță. Prima păpădie a reușit să ridice capul și e fericită că a prins ultima rază de soare a asfințitului. Dar undeva, un cățel se scarpină îngrozit că s-a tăvălit prin iarba neîngrijită și a luat o căpușă.
Dacă nu ne hrănim din tot ce e în jurul nostru, cu bune cu rele, înseamnă că am devenit, undeva, insuportabili pentru ceilalți. Suntem niște roboței care ne autoprogramăm la nefericire și apoi ne întrebăm de ce scârțâim", a explicat Mihai Voropchievici la Antena 3.
