John R. Bolton, fost ambasador la Națiunile Unite în timpul președintelui George W. Bush și consilier pe probleme de securitate națională în timpul primului mandat al lui Donald Trump, a precizat într-un editorial pentru The Washington Post, că scopul liderilor NATO este "ca măcar o aparență de unitate a Alianței să supraviețuiască până pe 20 ianuarie 2029".
În contextul Summitului NATO de la Ankara, Bolton spune că obiectivele alianței sunt: "să-i țină pe ruși afară, pe americani înăuntru și pe germani la pământ".
"Președintele (Donald Trump, n.r.) rămâne în continuare lipsit de simpatie. Opiniile sale negative sunt înrădăcinate în percepția că alianța este o înșelătorie. America apără Europa, Europa profită de avantaje și înșelăciune, iar noi nu obținem nimic din asta. De fapt, obținem destule: profunzime teritorială strategică, legături economice și politice critice, o organizație militară funcțională care nu trebuie recreată cu fiecare nouă amenințare și o interoperabilitate fără precedent a armelor, sistemelor de informații și comunicații. NATO și celelalte alianțe ale noastre nu sunt acte de caritate. Se bazează pe calcule cu sânge rece ale interesului egoist american care, pe bună dreptate, aduc și beneficii colaterale ample aliaților noștri", precizează Bolton.
El precizează că scepticismul american față de astfel de demersuri nu este nou: "În 1982, pușcașii marini americani au fost desfășurați în Liban într-o forță internațională de menținere a păcii, alături de trupele franceze, italiene și britanice. Predecesorii Hezbollah, susținuți de Iran, au bombardat cazărmile pușcașilor marini din Beirut, ucigând 241 de militari americani. Sondajele de politică externă ale lui Ronald Reagan au avut de suferit. 'Oamenii pur și simplu nu știu de ce suntem acolo', a scris președintele în jurnalul său pe 30 septembrie. 'Există un sentiment izolaționist adânc îngropat în țara noastră'".
John R. Bolton remarcă faptul că și multe state europene încep să devină izolaționiste: "Au ratat amenințarea rusească, rămân ezitanți în ceea ce privește China și au avut probleme în a o vedea pe cea a Iranului. Majoritatea capitalelor europene s-au opus campaniei SUA-Israel împotriva republicii islamice și au refuzat să ajute".
"Cei care gândesc strategic, însă, își dau seama cu siguranță că întregul Occident a suferit din cauza lipsei de previziune a lui Trump înainte de război, a lipsei de hotărâre în timpul desfășurării acestuia și a negocierilor slabe la încheierea acestuia. Acești europeni ar trebui să realizeze că el ar putea rata aceleași trei oportunități într-un conflict purtat în coaliție cu ei".
Așadar, cum ar trebui Rutte și susținătorii NATO să gestioneze Summitul de la Ankara? Presupunând că Trump se va implica, fără îndoială va fi prietenos cu gazda sa, președintele turc Recep Tayyip Erdogan, cea mai autoritară figură a alianței. Pe de altă parte, nimeni nu poate prezice discursul lui Trump.
"Prioritatea principală a lideri ar trebui să fie ca Trump 'să nu facă rău', în special în ceea ce privește Ucraina și Iranul. Dacă nu se întâmplă nimic la Ankara, aceasta ar fi o victorie pentru alianță.
Scopul este ca măcar o aparență de unitate a NATO să reziste până la 20 ianuarie 2029. Indiferent ce cred liderii Alianței despre Trump, acesta nu este momentul pentru reglări de conturi sau pentru promovarea propriilor interese politice ori naționale. Dacă nu sunt siguri ce să spună la un moment dat, rețeta este simplă: să zâmbească și să exclame: Mulțumim pentru trilionul lui Trump!".