Ieșirea SUA din NATO este „aproape imposibilă”, în opinia fostului ministru de Externe Cristian Diaconescu, care subliniază totuși că simplul fapt că această discuție există în spațiul public și că oficiali militari iau în calcul un asemenea scenariu reprezintă „o vulnerabilitate pentru Europa”. Diaconescu a mai spus, la Antena 3 CNN, că din acest conflict intern din cadrul NATO are de câștigat doar Rusia, care exploatează orice clivaj din interiorul alianței. El a adăugat că Moscova are de asemenea de câștigat din prelungirea conflictului din Iran, care a afectat inclusiv coeziunea NATO, dincolo de perturbările economice la nivel global.
Fostul ministru de Externe a explicat că, în ciuda declarațiilor lui Donald Trump care amenință că va scoate SUA din NATO, o părăsire efectivă a alianței militare este „aproape imposibilă”.
„Plecarea SUA din Alianța Nord-Atlantică o văd aproape imposibilă, din punct de vedere formal, de iure. Într-adevăr e o lege din 2023, reconfirmată în noiembrie 2024, cea din 2023 care acorda Senatului dreptul de a lua o astfel de decizie cu două treimi, autorată de Rubio pe când era guvernator, dar mă rog așa e viața, sau printr-o lege separată adoptată de Congres. Foarte greu de anticipat așa ceva. Ba mai mult, zilele trecute șeful grupului republican din Senat și-a reconfirmat susținerea republicanilor din Senat pentru NATO și importanța acestei organizații”, a spus Diaconescu la Antena 3 CNN.
Specialistul în politică externă a subliniat totuși că există alte moduri prin care SUA poate schimba modul în care funcționează NATO pe termen scurt, mediu și lung. Cristian Diaconescu a făcut referire inclusiv la informațiile publicate de Wall Street Journal, potrivit căruia Donald Trump ar vrea să recompenseze anumite state NATO, între care și România, pentru ajutorul acordat în cadrul războiului din Iran, mutând trupe din Germania și Spania.
„Dar, în ceea ce privește gestica, o redesfășurare, un anume tip de poziționare aici într-adevăr ar putea să apară dezvoltări pe termen scurt, mediu, lung. Este o problemă extrem, extrem de sensibilă. De ce? SUA asigură cam 70% din potențialul politico-militar al NATO. SUA, în spațiul aerian, naval, intelligence și evident descurajare nucleară e titulară de proiect. E extrem de greu din perspectiva europenilor în a fi înlocuit.
Dezbaterile aici vor fi foarte sensibile, secretarul general Rutte a fost la Washington, a avut o discuție cu Donald Trump, nu a ieșit la presă cu Donald Trump, a făcut o serie de clarificări, au apărut în WSJ o serie de semnale, dar este clar o tensiune există”, a spus Diaconescu.
Iar de această tensiune profită cel mai mult Rusia.
„Această tensiune nu poate decât să folosească celor care se uită cu aversiune la NATO. Rusia nu a făcut niciun secret din faptul că a maximizat orice fel de clivaj, chiar retoric, declarativ, în cadrul alianței. Se pare că se va prelungi suspendarea sancțiunilor privind energie în cazul Rusiei. Acum se pare că Madridul, premierul Sanchez, se gândește să reia relațiile comerciale cu Federația Rusă”, a precizat fostul ministru.
Simplul fapt că are loc această discuție în spațiul public, că este un scenariu vehiculat public de americani, reprezintă o vulnerabilitate pentru Europa, crede Cristian Diaconescu.
„Deci toate aceste atitudini, chiar dacă sunt într-o zonă retorică au o origine, fie că discutăm de neparticiparea în Orientul Mijlociu, necedarea Groenlandei, aceste afirmații au efect nu numai pe bursă, ci și în variantele e poziționare strategică în viitor.
A testa solidaritatea NATO din foarte multe perspective, inclusiv militară, nu mai e un secret pentru nimeni. Problema e când. Și nu o spun eu, ci decidenți militari din serviciile de informații germani, francezi și o spun public.
Situația e extrem de complicată și însăși discutarea unei dezangajări americane, vom vedea de ce manieră, dacă se va întâmpla generează o vulnerabilitate în Europa”, a conchis fostul ministru de Externe.
Săptămâna trecută, Trump a numit NATO un „tigru de hârtie” și a spus că „ia absolut în considerare” retragerea din alianța formată din 32 de state, argumentând că membrii europeni s-au bazat pe garanțiile de securitate ale SUA, oferind în schimb un sprijin insuficient atunci când Washingtonul a avut cea mai mare nevoie.