Asaf Avidan stă pe un scaun, așezat picior peste picior, într-o atitudine ce emană simultan relaxare și emoție. Afișează aceeași vestimentație cu care miile de fani români sunt deja obișnuți din concertele sale avute în ultimii ani la București, Timișoara ori Iași: cravată neagră prinsă cu un ac auriu de cămașa albă, pantaloni gri-închis, cu manșete și pantofi Oxford (not Brogue). În loc de paharul de whisky, nelipsit de pe scena concertelor sale care imită interiorul unei sufragerii, la piciorul scaunului e o sticlă de apă plată. Aula Carol I a Camerei de Comerț și Industrie București e arhiplină: alături de alți zeci de cetățeni din Rusia, Ucraina, Zimbabwe, Turcia ori Republica Moldova, israelianul Asaf Avidan așteaptă să rostească jurământul de credință față de România și să devină, oficial, cetățean român.
Avidan aștepta de aproape 5 ani acest moment. Pe 26 mai, într-o pauză între două melodii, și-a strigat în fața publicului de la Arenele Romane din București această mică frustrare: a dezvăluit că depusese de mai mulți ani cerere pentru cetățenia română și a început să facă glume, în uralele mulțimii, pe seama birocrației românești care „se mișcă mai greu”.
Cu câteva luni în urmă, Asaf Avidan încă nu era român dar deja era bine familiarizat cu birocrația și statul român.
Alături de cei doi frați ai săi, Asaf Avidan depusese cererea de cetățenie, ca urmare a faptului că bunicii lor pe linie maternă fuseseră evrei români.
Asaf Avidan (s), alături de cei doi frați ai săi, în timul ceremoniei de depunere a jurământului pentru obținerea cetățeniei române. Foto: antena3.ro
Fiind astfel descendent direct al unor cetățeni români, Asaf Avidan a putut beneficia, conform legii românești, de o procedură mai simplificată pentru obținerea cetățeniei, nefiind obligat să învețe limba română, istoria sau geografia României - cum se întâmplă în cazul străinilor care nu provin din cetățeni români dar vor să obțina cetățenia.
„Acesta nu este un autograf”: prima propoziție în limba română transmisă lui Asaf Avidan
Pe 12 iunie, într-un final, cererea sa i-a fost oficial aprobată. Mai rămânea ultimul pas - depunerea jurământului și înmânarea documentelor care să-i ateste „cetățenia română”.
Pe 9 septembrie, după prânz, un bărbat în gri se plimbă nonșalant printre aleile pline de cafenele ale Centrului Vechi, intră în clădirea impunătoare a Camerei de Comerț situată în vecinătatea Băncii Naționale și apasă pe butonul 3 al liftului.
La al treilea etaj e aula Carol I, sala de conferințe unde, cu sprijinul Camerei de Comerț, Ministerul Justiției a aranjat sala dedicată ceremoniei de acordare a cetățeniei române. Asaf Avidan și frații săi își fac apariția în sală și se așează tăcuți în primul rând.
Asaf Avidan, în timpul ceremoniei depunerii jurământului de credință față de România. Foto: antena3.ro
Se intonează imnul de stat al României. Asaf, cu o cocardă tricoloră prinsă de cămașă, se ridică în picioare. După intonarea imnului, se așază la loc și ascultă netulburat șirul de mesaje și discursuri rostite în româna încă de reprezentanții autorităților române - unii vizibil emoționați de prezența sa în sală.
„Demersul dumneavoastră are o rădăcină adâncă și ne bucurăm”, spune Ana-Claudia Țapardel, șefa Autorității Naționale pentru Cetățenie. „Ați solicitat dobândirea cetățeniei prin prisma descendenței materne, aducând un omagiu memoriei familiei dumneavoastră și legăturii autentice, de sânge, cu acest pământ. Cum spune și imnul național: un sânge de roman”.
Reprezentanta Autorității pentru Cetățenie aduce în discuție și momentul de la concert, în care Asaf a „mărturist pe scenă dorința și nerăbdarea firească, de a vedea dosarul aprobat cât mai repede”.
„Eu v-am înțeles pe deplin emoția și nerăbdarea”, a spus Ana-Claudia Țapardel.
Rostirea jurământului e apoi anunțată, în ordine alfabetică. Frații Avidan sunt astfel primii chemați.
„Jur să fiu devotat patriei și poporului român, să apăr drepturile și interesele naționale, să respect Constituția și legile României”, spune Asaf Avidan.
Pentru neinițiați și cei neobișnuiți cu muzica sa, vocea sa „androgină” sună ciudat de subțire: în interviuri, glumește chiar el pe seama asta, fără să pară afectat - vorbim, practic, de „trade mark”-ul său, acea caracterisitică unică și originală, care-i face pe fani să sară de pe scaune (sau să țopăie direct în picioare, dacă vorbim de concerte), când îl aud pe scenă și pot exclama victorios: „El e!”.
„Acesta nu e un autograf, e o semnătură oficială”, îi spune șefa Autorității pentru Cetățenie. Asaf Avidan râde, semn că a înțeles foarte bine primele cuvinte rostite în calitate de cetățean român, chiar dacă anterior recunoscuse în fața presei că are mult de tras pentru a învăța româna.
„Thank you”, spune artistul și se întoarce cu documentele și Constituția la locul său.
La finalul ceremoniei, din boxe răzbate brusc „Reckoning Song” („One day”), unul dintre hiturile mari ale artistului. Se fac poze, se zâmbește, iar solemnitatea de acum câteva minute se transformă într-un mic party.
„Devine din ce mai emoțional, de fiecare dată (când vin în România). Sunt deja în căutarea unei familiarități. De data asta e diferit”, recunoaște Asaf Avidan, într-o declarație făcută antena3.ro, după obținerea cetățeniei.
Artistul în haine gri: „Moralitatea e, uneori, ambiguă. Trebuie să înțelegeți această stare de gri”
Pasul următor și logic ar fi obținerea pașaportului românesc (așa cum și sugerau reprezentanții ministerului Justiției în discursurile anterioare).
„Încerc să obțin și pașaport românesc, dar aici e o chestiune mai personală, în cazul meu”, recunoaște artistul de origine israeliană. „Eu și frații mei provenim dintr-o familie dezbinată. Pentru noi, nu e doar o simplă cerere pentru obținerea unei cetățenii. Pentru noi, e vorba de reconciliere și regăsirea rădăcinilor, a trecutului nostru, locurilor strămoșilor noștri”, spune actualul cetățean român Asaf Avidan.
E un nou capitol în care căutăm să găsim reconciliere cu trecutul nostru zbuciumat. Nu e vorba de un simplu pașaport
Asaf Avidan s-a născut în 1980 la Ierusalim, iar bunicii săi sunt originari din România.
Ca artist, Asaf Avidan e cunoscut și admirat pentru stilul său distinct, introspectiv și confesiv, cu elemente de folk, indie, blues și alternative rock, precum și pentru timbrul său vocal inconfundabil.
Bunicii lui Asaf Avidan sunt originari din România. Foto: Getty Images
„M-am născut în Ierusalim, în Israel. L-am părăsit foarte devreme, dar cordonul meu ombilical e încă foarte legat de acel loc. Încă am o sumedenie de sentimente față de acel loc, fie că-mi plac sau nu”, spunea artistul într-o mărturisire emoționantă, făcută tot în cadrul unui concert din România, acum 3 ani.
Apoi, mărturisirea s-a transformat într-un șuvoi.
„Înțeleg că atunci când lumea simte dezechilibrul și primejdia, regresăm la o copilărească nevoie de simplitate, de contrast, de alb și negru. Și strigăm «negru» și «alb», zbierăm «noi» și «ei», urlăm «buni» și «răi». Dar oricât aș vrea să acționez cu o furie și o autoritate îndreptățite, simt că realitatea e mai complexă. Realitatea e mai nuanțată. Nu e vorba despre a scuza ceva, ci doar de a înțelege că lumea nu sucombă la nevoia noastră de a simplifica. Realitatea e nuanțată și complexă. Moralitatea e, uneori, ambiguă. Trebuie să înțelegeți această stare de gri”, spunea Avidan.
Asaf Avidan, în timpul ceremoniei depunerii jurământului de credință față de România. Foto: antena3.ro
Artistul explică astfel ideea și, cumva, obligația artei de a fi mereu gri. La fel cum se și afișează de fiecare dată în fața publicului: în haine perpetuu gri, cu o modestie pe care o sesizezi imediat și „în viața reală” și un șuvoi de emoții pe care îl experimentezi doar ca spectator la concertele sale.
„Dacă folosim corect această ustensilă, arta, muzica, poezia, dacă o folosim corect, devin inerent gri. Pentru că poezia vorbește în simboluri, vorbește în metafore. Nu e niciodată doar neagră sau albă, pentru că e traductibilă fiecăruia dintre voi. Fiecare cântec pe care-l cânt nu e niciodată cântecul meu. E ceea ce sufletul vostru vrea să fie într-un anume moment. Și, deci, devine limbajul griului. Îl putem folosi. Dacă-l putem folosi corect, dacă folosim arta ca pe o lopată în profunzimile noastre, în această săpătură arheologică în sufletul nostru, dacă lepădăm strat după strat superficialitatea și ajungem la miez, la miezul universal a ceea ce reprezintă umanitatea, dăm de aceeași fragilitate, aceeași teamă, aceeași lipsă de sens, aceeași rană căscată din noi”, a spus Avidan.
Asaf Avidan: „Nu simt că aș fi israelian”
Născut la Ierusalim, Asaf Avidan şi-a petrecut patru ani din copilărie în Jamaica alături de părinţii săi, care erau diplomaţi detaşaţi la Ministerul de Externe israelian. După absolvirea studiilor a trăit o perioadă în Tel Aviv, unde a lucrat ca artist desenator-animator. În prezent, el este stabilit în Franța.
Avidan a provocat o serie de controverse, după ce a declarat, într-un interviu acordat în 2015 publicației franceze Le Monde, că nu simte niciun fel de apartenență față de Israel.
„Nu simt deloc că aș fi israelian. Pe noi, israelienii, ceea ce ne unește e frica. Întotdeauna noi am fost cei persecutați, și tocmai de aceea nu mai sunt interesat să locuiesc în Israel, ca să nu mai simt acea frică”, a declarat Asaf Avidan.
Ulterior, Asaf Avidan a revenit cu noi explicații în legătură cu acest subiect.
„În fiecare interviu pe care l-am dat, din prima secundă am spus mereu că nu mă consider un artist israelian, ci un artist din Israel. Nu vin (la concerte - n.r.) să reprezint Israelul. Nu sunt un politician. Nu sunt diplomat. Și, ca fiu de diplomați, nu mi-am dorit niciodată să devin unul ca ei”, a precizat artistul din Israel.
Asaf Avidan, în timpul ceremoniei depunerii jurământului de credință față de România. Foto: antena3.ro
În ultimul concert susținut în România la Arenele Romane din București, Asaf Avidan a dezvăluit că îi face o mare plăcere să concerteze în România.
Recunoașterea internațională a artistului Asaf Avidan a venit odată cu piesa „Reckoning Song (One Day)”, care, după remixul lansat în Europa, a devenit un hit major. Discografia sa include albumele „The Reckoning” (2008), „Poor Boy / Lucky Man” (2009), „Different Pulses” (2013), „Gold Shadow” (2015), „Anagnorisis” (2020) și „Ichnology” (2022). Cel mai recent album al lui Asaf Avidan este „Unfurl”, cu accente de muzică jazz.