Vasile Vlașin este tatăl unui ”înger”. Tatăl lui Luca, un copilaș care și-a pierdut viața poate pentru ca mulți alții să trăiască. Este tatăl care a reușit, prin drama pe care a trăit-o, să schimbe destinele a mii de oameni.
”Nu îți dorești vreodată ca tu să fii în situația în care pe propriul tău copil să îl vezi în fața ta căzut, cu privirea fixă în tavan, învinețit. Cine își dorește așa ceva? Și pentru că nu îți dorești, și pentru că nu ți se întâmplă nici astăzi, nici mâine, nici peste 20 de ani, ajungi la un moment dat să te simți stăpân pe situație și în subconștientul nostru, pentru că noi nu ne dorim asta, se naște acea minciună, că mie nu mi se poate întâmpla. Iar când ți se întâmplă, pentru că realitatea ne demonstrează că oricui, oricând, și oriunde se poate întâmpla, când ți se întâmplă, tu clachezi. Și la propriu, și la figurat, cazi și tu alături de victimă”, spune Vasile Vlașin.
Invitat în emisiunea iThink cu Iusti Fudulu de la Antena 3 CNN, Vasile Vlașin explică, dând ca exemplu propria experiență, că expresia ”mie nu mi se poate întâmpla” este doar o minciună, un clișeu cu care încercăm să ne păcălim de cele mai multe ori.
”23 septembrie 2015, acasă, în casă, Luca, băiețelul nostru, un copil foarte cuminte, foarte calculat... Soția i-a pus ceva să mănânce, el a refuzat și și-a ales altceva. Niște migdale decojite. Migdalele decojite sunt ușor de mestecat, iar gustul lor se menține, atunci când sunt mestecate mai mult timp tot iese aroma aceea, ca din guma de mestecat. Și lui Luca îi plăcea să mănânce migdale. A luat două sau trei migdale și a plecat în camera lui, la joacă.
Dar aici vreau să fac o paranteză. Nu avem voie să mâncăm atunci când suntem la joacă. Nu avem voie să facem nimic altceva atunci când avem mâncare în gură. Când mâncăm, mâncăm, când ne jucăm, ne jucăm, când vorbim, vorbim, când conducem mașina, conducem mașina. Nu avem mâncare în gură în timp ce noi suntem la volan, în trafic!
”Când a inspirat, mâncarea i-a blocat tot arborele bronșic”
Luca era la joacă, joaca lui era foarte liniștită, Se juca cu niște cubulețe de lemn, construia ceva. Însă soția trebuia să plece undeva cu el și l-a luat de la joacă. În momentul în care l-a luat de la joacă, a protestat. A început să plângă.Trecuseră câteva minute, soția mea nu știa că el încă mai are mâncare în gură. A început să plângă, a mers cu el, l-a așezat pe pat să-i schimbe hainele, și cu mâncarea în gură, cu plânset și așezat pe spate, pe pat, a aspirat atât de puternic, încât pasta aceea pe care o avea în gură, în momentul acela în care el a inspirat brusc, i-a pătruns atât de adânc încât i-a blocat tot arborele bronșic. Soția și-a dat seama imediat ce s-a întâmplat, eu eram în bucătărie, am sărit și eu, l-am apucat, sunt niște momente pe care chiar dacă vi le-aș povesti, dacă aș avea cuvinte să le descriu, nu le-ați putea înțelege”, povestește Vasile Vlașin.
”Locuiam relativ aproape de Spitalul Județean de Urgență din Baia Mare și am ajuns la spital în 3 minute și 17 secunde. Știu asta pentru că atât a durat apelul la 112. Când am ajuns pe scările spitalului am oprit apelul la 112. Medicii l-au preluat cu calm, cu profesionalism, au făcut tot ceea ce se putea face cu mâinile goale însă, pentru că nu au avut un echipament de aspirare a căilor respiratorii, prin niciuna din manevre, căile respiratorii nu au putut fi deblocate.
În lipsa acelui echipament numit bronhoscop s-a instalat stopul cardio-respirator, l-au resuscitat cu succes, pentru că inima era sănătoasă, dar căile respiratorii erau în continuare blocate. S-a instalat din nou stopul cardio-respirator, l-au resuscitat din nou cu succes, între timp l-au intubat în așa fel încât să aibă respirația artificială. Au chemat elicopterul și ne-au trimis la Cluj”, mai spune el.
”Am ajuns la Cluj înaintea elicopterului”
Din păcate, părinții au ajuns la Cluj, cu mașina, înaintea elicopterului. Cu mult înaintea elicopterului.
”Noi ne-am urcat în mașină și am pornit de la Baia Mare înspre Cluj, am ajuns în Cluj și am mai așteptat două ore și jumătate în aeroport până a sosit elicopterul. În total 6 ore a durat din momentul în care noi am ajuns la spital cu Luca până când i s-a făcut această intervenție numită bronhoscopie. I-au fost eliberate căile respiratorii, însă, între timp, creierul a murit. În lipsa respirației, în aproximativ 1-4 minute, se oprește și inima. Se instalează stopul cardio-respirator. Dacă în interval de maximum cinci minute nu se demarează manevrele de resuscitare, care au rolul de a pompa, de a conduce sânge spre creier, în așa fel încât creierul să fie irigat, în oarecare măsură și oxigenat, în lipsa oxigenării creierului, numită hipoxie, se instalează la nivel cerebral leziuni care sunt ireversibile.
”Inimioara lui Luca s-a oprit definitiv”
Știința a mers atât de departe până astăzi încât te reface din bucăți. Ca la dezmembrări auto. Transplant de ce vrei tu. La creier însă, nu este acces. Am trimis dosarul medical al lui Luca în toată lumea, din Japonia în Statele Unite și din Norvegia în Israel și Europa, peste tot. Am ajuns cu dosarul medical al lui Luca la cel mai mare neurochirurg al lumii, Ben Carson. De peste tot din lume răspunsul a fost același. Nu se mai poate face nimic. Se putea face ceva dacă erau eliberate căile respiratorii la timp. Câteva zile mai târziu, inimioara lui Luca s-a oprit definitiv”, povestește Vasile Vlașin, cu ochii în lacrimi.
Cum a reușit această tragedie să îl transforme într-un salvator, dar și ce puteți face în momentul în care cineva din apropierea dumneavoastră se află în pericol, aflați doar în emisiunea iThink cu Iusti Fudulu de la Antena 3 CNN, începând cu ora 17:00.
