"Dorinţa şi hormonii împiedică mintea celui îndrăgostit să vadă adevărul. Metaforic vorbind, o persoană îndrăgostită se uită la un brad şi vede un pom de Crăciun împodobit, în timp ce în surdină se aud colinde." spune Constantin Cornea.
"Se referă la perioada aia magică de început de relație, când suntem totalmente îndrăgostiți și când avem senzația că persoana de care ne-am îndrăgostit este absolut perfectă, minunată, nemaipomenită, așa cum nu am mai întâlnit niciodată până în momentul respectiv.
Acesta ar fi primul motiv pentru care uneori iubirea se poate transforma într-o clipită în ură. Faptul că, atunci când ne îndrăgostim, ne punem toate speranţele și visele în celălalt.
Idealizând persoana de care ne-am îndrăgostit, ajungem să îl vedem ca pe un fel de Moş Crăciun capabil să îndeplinească cele mai frumoase vise și să vindece cele mai negre coșmaruri.
L-am denumit sindrom tocmai datorită acestori gânduri pe care ni le facem, care nu sunt nici pe departe evolutiv corecte la adresa persoanei de care ne îndrăgostim. Vedem persoana de care ne-am îndrăgotit ca pe o persoană magică, ca pe o persoană care a apărut în viața noastră și din momentul în care a apărut în viața noastră, tot ceea ce ni se întâmplă este magic."
Orice persoană indrăgostită, femeie sau bărbat, indiferent de vârstă, cultură, educație, traumele trecutului, va suferi de acest sindrom la începutul relației
"Însă, așa cum este normal, odată cu trecerea timpului, magia dintre cei doi îndrăgostiți scade. Începem să avem dispute și apare o întrebare la nivel intelectual: "de cine m-am îndrăgostit eu?", pentru că în prima lună, în a doua lună, în a treia lună mi se părea că ne înțelegem formidabil, nemaipomenit.
De ce nu ne mai înțelegem acum? Dacă ne-am uita la o persoană îndrăgostită în prima parte a relației, vorbește despre niște calități, doar calități fizice și calități ce nu pot fi neapărat comensurate.
Dacă ne uităm din momentul în care acest sindrom începe să dispară, vedem că persoana respectivă începe să își evalueze obiectul dorinței ca atare prin prisma propriilor valori. Acesta este momentul în care multe dintre relații se termină.
Orice persoană indrăgostită, femeie sau bărbat, indiferent de vârsta pe care o are, indiferent de cultură, de educație, de traumele trecutului, va suferi de acest sindrom la începutul relației."
Cele mai multe dintre cupluri, imediat cu dispariția sindromului Moș Crăciun, se distrug
"Durata sindromului poate varia în funcție de anumiți factori. Dacă intervin prietenii, intervine familia de origine, intervin propriile traume, dacă pur și simplu a învățat să pună anumite probleme legate de un viitor prezumtiv împreună cu persoana de care s-a îndrăgostit, atunci sindromul ăsta va începe ușor, ușor să se risipe.
Însă, nu înseamnă că nu există și persoane care depășesc cu brio sindromul Moș Crăciun. În cadrul terapiilor de cuplu le spun tuturor că o relație de cuplu presupune două persoane ca două mulțimi, care vin și se interpun una cu cealaltă, cele două mulțimi au partea comună.
Mai este o perioadă de mijloc în care spunem că o relație de cuplu presupune și o serie întreagă de compromisuri și care sunt compromisurile pe care suntem dispuși să la facem, și mai este și propria libertate a individului, cea de-a treia parte, cea de-a treia componentă. Deci într-o relație eu trebuie să negociez cele trei elemente."
