Europa este furioasă. Înaintea unor alegeri importante în Spania, Franța, Grecia și Italia, continentul este lovit de o multitudine de crize, scrie Politico, vineri, într-o analiză amplă a tulburărilor socio-politice care cuprind bătrânul continent la începutul iernii lui 2026, de la protestele violente din Franța și Italia, la alegeri noi în mai multe state europene care ar putea aduce la putere un număr mare de guverne radicale de dreapta, pentru prima oară de la tragedia celui de-Al Doilea Război Mondial.
Chiriile cresc vertiginos. Prețurile energiei sunt în creștere, scumpind carburanții și alimentând inflația. Economia stagnează. Iar costurile împrumuturilor cresc în Franța, Italia, Spania și Grecia, ceea ce înseamnă că banii care ar fi putut fi folosiți pentru renovarea școlilor, subvenționarea locuințelor sau despăgubirea fermierilor afectați de secetă trebuie acum direcționați către rambursarea datoriilor, continuă Politico.
Consecințele sociale ale acestei crize tot mai grave a costului vieții sunt deja vizibile, de la violențele și jafurile izbucnite în Franța în paralel cu protestele pașnice, până la blocarea lanțurilor de aprovizionare în Italia și taberele uriașe de protestatari instalate în piețele istorice ale orașelor spaniole.
Autoritățile de la Paris și Roma mobilizează forțe de securitate suplimentare pentru a împiedica repetarea unor asemenea scene în zilele următoare.
Însă, rezolvarea problemelor fundamentale care îi scot pe oameni în stradă pare dificilă pentru guvernele europene, ale căror resurse financiare sunt limitate.
„Nicio altă generație nu s-a confruntat, în ultimii 50 de ani, cu atât de multe provocări”, a declarat Pouria Amirshahi, parlamentar francez din partea Verzilor și unul dintre copreședinții unei comisii parlamentare nou-înființate, însărcinată să investigheze în ce măsură guvernul a gestionat defectuos protestele de sâmbătă.
Pe măsură ce temperaturile scad, iar criza energetică nu dă semne de ameliorare, perspectiva unei ierni europene marcate de nemulțumiri sociale devine tot mai amenințătoare. În același timp, pe continent se apropie alegeri importante, în unele dintre ele partidele naționalist-populiste intrând în competiție cu încredere în propriile șanse.
Nemulțumiri pe întregul continent
Situația din Franța este deosebit de îngrijorătoare pentru stabilitatea generală a UE, având în vedere că țara reprezintă a doua economie ca mărime a Uniunii.
Sâmbătă, elevii care blocaseră școlile timp de mai multe săptămâni pentru a cere guvernului o finanțare mai bună a educației și-au unit forțele cu sute de mii de persoane care protestau împotriva creșterii costului vieții. Franța nu este un caz izolat.
„Din perspectiva costului vieții, situația din Franța nu este foarte diferită de cea din restul Europei”, a declarat economistul german Carsten Brzeski, directorul departamentului de cercetare macroeconomică globală al ING.
Foto: Getty Images
Evacuarea unei pensionare de 87 de ani din locuința ei din Madrid, luna trecută, a declanșat manifestații în întreaga Spanie pentru protejarea chiriașilor și împotriva prețurilor ridicate ale locuințelor. Între 2015 și 2025, prețurile locuințelor din Spania au crescut cu 80%, în timp ce salariile au avansat cu numai 30%.
Au urmat proteste și în Portugalia, unde prețurile locuințelor aproape s-au triplat din 2015, alimentate de cererea din partea turiștilor și a nomazilor digitali.
În Albania, cetățenii protestează pașnic încă din luna mai împotriva presupusei corupții generalizate din guvern și a unui proiect de complex turistic de lux asociat cu Jared Kushner, ginerele lui Donald Trump.
Situația a devenit violentă săptămâna trecută, când studenții s-au alăturat manifestațiilor, denunțând sărăcia și costul vieții, lipsa investițiilor în educație și sănătate și cerând demisia întregii clase politice.
Miercuri, mii de elevi, studenți și profesori au ieșit în stradă la Atena și în aproximativ 50 de alte orașe din Grecia, solicitând o finanțare mai mare din partea statului pentru educație, clădiri școlare sigure și locuințe accesibile.
Și studenții sârbi protestează în număr mare, transformând cele mai ample manifestații din istoria țării în mitinguri politice de facto, înaintea alegerilor parlamentare de duminică.
Mișcările de tineret au lansat apeluri la proteste și în Germania, unde au avut deja loc manifestații de mici dimensiuni la Berlin și Hanovra împotriva reducerilor bugetare din educație.
În weekend, studenții au mărșăluit în mai multe orașe din nordul Italiei pentru a protesta împotriva salariilor mici și a costului vieții.
Au fost înregistrate și episoade de violență, asemănătoare celor din Franța și Albania: grupuri de persoane mascate au jefuit magazine, au aruncat cu pietre în polițiști și au incendiat mobilierul stradal.
Foto: Getty Images
Postul public italian RAI, citând un raport al poliției, a estimat numărul protestatarilor la aproximativ 10.000, în mai multe orașe.
Prim-ministra Giorgia Meloni și guvernul său au reacționat prin adoptarea unor noi măsuri stricte de securitate, inclusiv prin trimiterea a 500 de militari „pentru a apăra” Milano. „Dreptul de a manifesta este garantat. Dreptul de a ne devasta orașele nu”, a declarat Meloni.
Marie Hyland, cercetătoare la Eurofound, agenția UE pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă, consideră că actuala criză a costului vieții „subminează” contractul social dintre generații.
Tinerii europeni au în față un viitor în care nu vor avea nici măcar același nivel de prosperitate pe care l-au avut părinții lor.
Amirshahi se numără printre tot mai numeroșii critici ai guvernului care îi acuză pe miniștri că au permis situației să scape de sub control, deoarece nu au dialogat din timp cu mișcarea studențească. El a remarcat că au trecut săptămâni până când ministrul francez al educației s-a întâlnit cu liderii protestelor elevilor.
„Cererile inițiale erau foarte simple și practice. Hârtie igienică în toalete, tavane care să nu se prăbușească, profesori la clasă”, a spus el.
Amirshahi, care a participat la protestele de weekendul trecut în circumscripția sa din Paris, consideră că „toate democrațiile europene ar trebui să urmărească vigilent” ceea ce se întâmplă în Franța, în contextul unei încercări, după cum o descrie el, de a înăbuși prin forță revolta populară. „Situația din Franța este extrem de tensionată”, a declarat el.
Radicalizarea discursului online
Rețelele sociale au avut un rol esențial în amploarea protestelor și în polarizarea profundă a dezbaterii politice din jurul acestora.
Potrivit platformei de monitorizare Visibrain, sâmbătă au fost publicate peste 2,2 milioane de mesaje pe Twitter despre proteste, de trei ori mai multe decât în perioada de vârf a crizei „Vestelor Galbene”, de la sfârșitul anului 2018.
Guvernul francez a convocat, marți, reprezentanții principalelor platforme pentru a discuta despre proliferarea conținutului considerat drept o glorificare a violențelor de stradă, după ce imagini transmise în direct cu jafuri și revolte au fost distribuite pe platforme video precum TikTok.
Activismul online a contribuit și la extinderea mișcărilor de protest dincolo de frontiere. În orașul italian Bologna, protestatarii au scandat sloganuri devenite virale în timpul manifestațiilor liceenilor francezi.
Pagini de Instagram au preluat apelul lansat în Franța pentru organizarea unui nou protest sâmbătă, în timp ce grupurile de Telegram își informează membrii despre situația politică din ambele țări.
În Albania, unii protestatari au declarat că manifestanți din Spania le-au trimis bani pentru achiziționarea unor materiale precum măști și apă purificată, folosite pentru a se proteja de efectele gazelor lacrimogene.
În spațiul mediatic, partidele de extremă dreapta din Franța, Spania și Portugalia încearcă să profite de furia din stradă, acuzând forțele politice tradiționale, de centru, că nu au reușit să răspundă nevoilor cetățenilor obișnuiți.
Marine Le Pen, candidata considerată favorită la alegerile prezidențiale franceze din 2027, încearcă să îi convingă pe alegători că ea și partidul său de extremă dreapta, Rassemblement National, reprezintă singura forță politică în stare să restabilească legea și ordinea.
Foto: Getty Images
Jorge Martin Frias, eurodeputat al partidului spaniol de extremă dreapta Vox, a susținut că politicienii europeni din partidele tradiționale „au comis păcatul trufiei și au uitat de oamenii de rând”.
Guvernul francez și politicienii de dreapta l-au acuzat pe Jean-Luc Melenchon, candidat prezidențial de stânga și susținător timpuriu al protestelor elevilor, că a alimentat tulburările pentru a obține avantaje politice. Melenchon respinge categoric acuzațiile, poziție împărtășită și de unii dintre adversarii săi politici, iar primul sondaj prezidențial realizat după violențe a indicat schimbări minore în intențiile de vot.
În orice caz, situația din Italia demonstrează că liderii din întregul spectru politic se confruntă cu probleme asemănătoare.
Acolo, Meloni, reprezentantă a dreptei, trebuie să gestioneze atât protestele tinerilor din nordul țării, cât și blocajele organizate în sud de transportatori și fermieri, care împiedică accesul pe autostrăzi pentru a protesta împotriva prețurilor carburanților.
În Spania, majoritatea sondajelor indică faptul că Partidul Popular, de orientare conservatoare, ar urma să obțină suficiente mandate pentru a forma un guvern de coaliție cu Vox, de extremă dreapta, după alegerile anticipate.
Prim-ministrul Pedro Sanchez a convocat scrutinul după ce parlamentarii au respins un pachet de măsuri privind locuințele, amânat de multă vreme, pe care îl propusese ca răspuns la proteste.
Însă, spaniolii vor rămâne probabil exasperați de clasa politică, indiferent de rezultatul alegerilor, consideră Valeria Racu, purtătoarea de cuvânt a Sindicatului Chiriașilor din Madrid, organizație care a contribuit la mobilizarea protestatarilor.
„Indiferent cine va guverna, acest lucru nu se va opri” după alegerile din noiembrie, a declarat ea.
Racu susține că manifestanții au obținut, în numai câteva săptămâni de proteste, mai mult decât a realizat guvernul de stânga al lui Sanchez în opt ani de mandat.
Activiștii pentru dreptul la casă intenționează să transmită ferm acest mesaj pe 11 noiembrie, în timpul primei greve generale din Spania din ultimii 15 ani. „Politica se întoarce acolo unde ar fi trebuit să fie întotdeauna: în stradă și în mijlocul oamenilor”, a declarat Racu.
Toate privirile se îndreaptă spre Germania
Atenția se concentrează acum asupra scăderii temperaturilor și a creșterii prețurilor energiei, care riscă să afecteze puternic bugetele gospodăriilor.
Phuc-Vinh Nguyen, directorul Centrului pentru Energie din cadrul Institutului Jacques Delors, consideră că apariția unor mișcări sociale era de așteptat, deoarece mecanismele introduse de guverne pentru a proteja gospodăriile de scumpirea energiei provocată de războiul cu Iranul încep să expire.
Nicio țară nu pare ferită de aceste riscuri, iar Germania se conturează drept una dintre cele mai vulnerabile în această iarnă.
„Germania se numără printre țările care trebuie urmărite cu atenție, deoarece rezervele sale de gaze sunt la niveluri minime istorice”, a declarat Nguyen.
Asta înseamnă că germanii riscă să se confrunte cu facturi la încălzire mult mai mari, din cauza creșterii accelerate a prețurilor.
Tensiunile de pe piața gazelor se vor transmite probabil și către piețele energiei electrice și către țările vecine, a explicat Nguyen. Economistul german Carsten Brzeski este de aceeași părere.
„Există o problemă despre care acum se vorbește mai răspicat în Franța, dar care este foarte asemănătoare cu situația din alte țări europene”, a declarat el, referindu-se la stagnarea economiei și la dificultățile tot mai mari ale populației de a-și permite cheltuielile de zi cu zi.
„Cea mai mare diferență dintre Franța și Germania este că, în acest moment, Germania dispune de resurse bugetare mai mari” pentru a atenua impactul crizei, a explicat Brzeski.
„Dar ceea ce se întâmplă acum în Franța se poate întâmpla foarte ușor și în Germania peste câțiva ani”.
