Pinguinii din Patagonia, Argentina, au ajuns să fie „gustări” pentru un prădător neașteptat: pumele, arată un studiu, publicat miercuri în revista Proceedings of the Royal Society, citat de The New York Times.
Jake Goheen, cercetător în fauna sălbatică la Iowa State University, a spus că situația arată „cât de adaptabili pot fi marii carnivori”, având în vedere că până acum pumele nu atacau pinguini.
Pumele au dispărut din Patagonia la începutul secolului XX. Odată cu eliminarea acestor prădători, pinguinii Magellan, care trăiseră în mare parte pe insule oceanice, s-au adunat în colonii pe coasta Argentinei. Pumele au fost readuse însă în zonă prin eforturi de conservare a speciei.
Mitchell Serota, autor principal al studiului, a vrut să afle cum pinguinii Magellan, ca sursă nouă de hrană, remodelează tiparele de comportament ale pumelor.
FOTO: royalsocietypublishing.org
Pentru a înțelege schimbările de comportament, Serota și colegii lui au monitorizat cu zgărzi GPS la 14 pume din Parcul Național Monte León și au adunat date între 2019 și 2023. Pentru că pinguinii stau în colonia de reproducere din parc în jur de șase luni pe an, oamenii de știință au urmărit cum se deplasau pumele și cum interacționau de la un sezon la altul.
Cercetătorii au descoperit că comportamentul pumelor se schimba pe măsură ce acestea petreceau mai mult timp în apropierea coloniei de pinguini. Pumele care vânau pinguini se mișcau pe zone mai restrânse decât cele care nu o făceau, iar marile feline interacționau mai des unele cu altele în jurul coloniei.
Briana Abrahms, de la University of Washington, a studiat la rândul său o colonie de pinguini la nord de Monte León și crezuse că atacurile sunt relativ rare. După ce au combinat datele din urmărirea GPS cu filmări video, oamenii de știință au constatat că în acea zonă, numărul pumelor, care de obicei sunt solitare, se dublase față de alte regiuni, ceea ce a dus la interacțiuni mai frecvente între feline.
Dr. Serota a comparat situația cu cea a urșilor grizzly, care se tolerează reciproc în timpul sezonului de migrație a somonului. „Pinguinii par să facă ceva similar pentru pume”, a spus el. „Hrana poate aduce prădătorii împreună.”
Schimbările din ecosisteme pot influența când, unde și cum își procură prădătorii hrana, cu efecte ecologice mai largi. Pinguinii lipsiți de apărare, o pradă ușoară pentru pume, ar putea ajunge să fie parte a acestei reacții în lanț. Pentru dr. Serota, studiul arată că o relație nouă prădător–pradă, precum cea dintre pume și pinguini, transformă ecosistemul.