În toată Europa, tinerii protestează din cauza unor probleme care variază de la lipsa finanțării pentru educație până la costul locuințelor, reprezentând provocări masive pentru guvernele deja aflate sub presiune. Protestele sunt acum un semn vizibil al frustrării Generației Z. În ciuda motivelor diferite, toate aceste mișcări au acționat ca un fel de gaură neagră, atrăgând orice nemulțumire înainte de a exploda într-o frustrare generală pentru tinerii care se tem că nu vor avea aceleași oportunități ca părinții lor, scrie, sâmbătă, CNN.
Configurația exactă a acestor nemulțumiri variază de la o țară la alta. În Spania, evacuarea din locuința sa a lui Maricarmen Abascal, în vârstă de 87 de ani, a servit drept scânteie pentru acest val de proteste.
În Franța, elevii au manifestat în sprijinul profesorilor aflați în grevă, iar protestele studențești au zguduit Albania în mod intermitent de luni de zile, fiind declanșate inițial de planurile privind un proiect imobiliar de lux susținut de Jared Kushner, ginerele președintelui american Donald Trump.
În ciuda motivelor diferite, toate aceste mișcări au acționat ca un fel de gaură neagră, atrăgând orice nemulțumire înainte de a exploda într-o frustrare generală pentru o generație de tineri care se tem că nu vor avea aceleași oportunități ca părinții lor.
Protestatarii din Italia și Grecia au făcut referire la omologii lor francezi în sloganurile lor. Protestele privind locuințele din Spania s-au extins și în Portugalia.
„Uniunile studențești din întreaga Europă își împărtășesc reciproc sfaturi și experiențe”, a spus Alice de Brito, vicepreședintă a principalei uniuni studențești din Franța, UNEF.
„Văd mult mai multe asemănări decât diferențe. Vorbim cu toții despre nevoia de investiții în educație, în universități, în tineret în general. Dar vorbim și despre costul vieții, despre locuințe”, a spus ea.
Aceasta reflectă cerințele formulate de lidera sindicatului studențesc italian, Sabrina Brizzola, care a declarat la un miting de weekendul trecut: „Haideți să ne facem auziți pentru ca școlile să nu se prăbușească peste noi, pentru un loc de muncă sigur și demn, pentru un sistem public de sănătate, pentru justiție socială”.
Pentru Julius Fintelmann, cofondator și redactor-șef al buletinului informativ zilnic European Correspondent, protestele „reflectă un fel de frustrare, sentimentul că politica europeană nu reușește să ofere ceea ce ar trebui pentru următoarea generație”.
Pe lângă educație și locuințe, el indică o piață a muncii din ce în ce mai incertă, unde inteligența artificială afectează în mod disproporționat locurile de muncă de nivel de bază, dar și criza climatică, ca fiind terenul pentru această explozie de furie a Generației Z.
„Cred că, în mod fundamental, ceea ce vedem este această promisiune pe care a avut-o democrația liberală, și anume că următoarea generație se va bucura de o viață mai bună decât cea actuală. Această promisiune pur și simplu nu se mai aplică”, a declarat el.
Iar țările Uniunii Europene cele mai afectate de proteste, Grecia, Italia, Franța, Belgia, Spania și Portugalia, au un context economic sumbru și niveluri ridicate ale datoriei naționale, ceea ce face dificilă creșterea cheltuielilor publice. Randamentele obligațiunilor din Franța, de exemplu, au atins miercuri cele mai ridicate niveluri din 2002, exercitând o presiune mai mare asupra bugetelor guvernamentale.
„S-au săturat să aștepte un răspuns”
„Proteste studențești de acest gen au avut loc la începutul anului școlar francez, în lunile septembrie și octombrie, în ultimii nouă ani, pe măsură ce tinerii care se întorc la școală își dau seama că nu au suficienți profesori sau echipamente adecvate”, a remarcat de Brito.
Anul acesta însă, acestea au crescut considerabil, elevii cerând reducerea numărului de elevi în clase, creșterea cheltuielilor pentru profesori, investiții în infrastructură pentru a face față crizei climatice și încetarea violenței poliției împotriva tinerilor.
„Oamenii s-au săturat să aștepte un răspuns”, a spus de Brito.
Educația este o temă care transcende granițele Europei. Mii de elevi și profesori au mărșăluit prin Grecia, inclusiv un grup care s-a adunat în fața parlamentului din Atena scandând „din Grecia până în Franța, vrem educație publică și gratuită”, potrivit Reuters. Când elevii au ocupat pentru prima dată un liceu din Roma, pe 7 octombrie, au scris „ca în Franța” pe primul rând al declarației în care își apărau acțiunile.
Guvernul italian a încercat să minimizeze orice asemănări cu mișcarea de protest din Franța.
„Situația din Italia este foarte diferită de cea din Franța”, a declarat ministrul Educației, Giuseppe Valditara, la începutul acestei luni, repetând o afirmație de extremă dreaptă conform căreia protestele franceze sunt alimentate de dificultatea, absentă în Italia, de a integra migranții de a doua generație în sistemul școlar.
Cu toate acestea, problema locuințelor este o altă problemă care depășește granițele naționale. Protestatarii italieni spun că au urmărit îndeaproape protestele pentru locuințe din Spania, care au izbucnit în septembrie și au forțat, în cele din urmă, Guvernul să convoace alegeri anticipate.
Studenții dintr-o tabără de protest din Roma au declarat pentru CNN că locuințele accesibile sunt inseparabile de o educație bună. Una dintre ele, Elisa Pastore, a spus că ea și fratele ei „abia” își pot permite chiria pentru camera lor comună din capitala Italiei, unde urmează cursurile universitare. În prima jumătate a studiilor, înainte ca fratele ei să înceapă și el universitatea, a trebuit să facă naveta 120 de kilometri din afara Romei pentru a economisi bani.
Și alte grupuri protestează. O blocadă impusă de șoferii de camion din Italia, furioși pe creșterea costului combustibilului în urma războiului din Iran, a oprit producția de mozzarella de bivoliță și a unor paste făinoase. Iar probleme precum locuințele transcend diviziunile dintre generații, atrăgând și generațiile mai în vârstă în proteste.
În Portugalia, mii de oameni s-au adunat în Piața Rossio, una dintre cele mai aglomerate piețe din Lisabona, în fiecare seară a acestei săptămâni. Unii chiar au ridicat corturi, iar 55 de persoane au fost arestate în primele ore ale dimineții de marți, ceea ce a stârnit noi proteste. Protestatarii, fluturând steaguri cu sloganuri precum „Casas para morar”, adică „Locuințe în care să locuiești”, au cerut plafonarea creșterii chiriilor și anularea unei noi legi care ar facilita evacuările.
În alte părți, protestele de lungă durată din Albania și Serbia s-au concentrat mai mult pe anticorupție, transformându-se în mișcări care urmăresc răsturnarea guvernelor fiecărei țări.
După ce protestele din Albania au devenit violente săptămâna trecută, prim-ministrul Edi Rama a rezistat oricăror apeluri de demisie, acuzând în schimb protestatarii că îi amenință planurile de aderare a țării la UE și dând vina pe oponenții săi politici pentru manifestații.
„Vrem o schimbare, de aceea suntem aici. Vrem o revoluție, vrem un nou guvern, nu căutăm negocieri, avem nevoie de un nou guvern cât mai curând posibil”, a declarat un protestatar din Albania pentru Reuters.
Între timp, în Serbia, protestele conduse de studenți, care au modelat politica țării în ultimii doi ani, formează acum cea mai formidabilă opoziție față de liderul de lungă durată Aleksandar Vucic în alegerile parlamentare de duminică.
Mai multe demonstrații sunt, însă, pe cale să aibă loc. Franța se pregătește pentru încă un val de proteste, autoritățile grăbindu-se să prevină repetarea tulburărilor publice de weekendul trecut. O demonstrație de amploare este programată să aibă loc la Paris sâmbătă, organizată de principalul sindicat studențesc din Franța, UNEF, la care unul dintre cele mai mari sindicate din țară, CGT, a anunțat că se va alătura.
Se așteaptă la participarea și a altor grupuri, inclusiv fermieri, activiști climatici și Vestele Galbene, mișcarea care a apărut pentru prima dată în 2018 în timpul protestelor legate de costurile combustibililor.
Deși protestul de la Paris a fost autorizat, președintele francez Emmanuel Macron a interzis joi toate protestele non-sindicale de sâmbătă, în încercarea de a controla tulburările civile. Cu toate acestea, sunt așteptate demonstrații pe scară largă la Orléans, unde Marine Le Pen își lansează campania prezidențială în acest weekend.
Principalele sindicate din Franța și Spania au cerut o grevă generală pe 5, respectiv 11 noiembrie. În Germania, un grup care se autointitulează „Gen Z regelt” („Generația Z face legea”) a cerut proteste la nivel național pe 31 octombrie. Iar sindicatele studențești din Marea Britanie și Italia plănuiesc o zi de acțiune pe 20 noiembrie pentru a protesta față de creșterea costurilor educației.
