Am avut ocazia să particip zilele trecute la o discuţie pe tema IPV6. Nu a fost vorba de o întâlnire tehnică, nici de o conferinţă IT. Eram la o terasă pe malul unui lac. De ce menţionez această discuţie? Pentru că pe parcursul ei am realizat cât de eronată este impresia generală legată de IPV6.
De unde a plecat discuţia ? De la “ziua IPV6” – 8 iunie 2011. Ce presupuneau participanţii la discuţie că s-a întâmplat în această zi ? A crescut viteza internetului. A scăzut viteza internetului. S-au schimbat serverele “Microsoft”, “Google”, “Apple”, “Amazon”. S-au luat măsuri drastice împotriva hackerilor.
Nu cred că are sens să menţionez tot ce am auzit deoarece nu ar ajuta la o mai bună înţelegere a ideii de IPV6. Pentru a explica mai bine conceptul, voi face o analogie cu telefonia. Adresa IP reprezintă “numărul de telefon” al calculatorului. În prezent majoritatea calculatoarelor utilizează IPV4. Există un total de 4 miliarde de “numere de telefon”, din care o parte sunt pierdute pentru “centrale”, “numere de urgenţă”, etc. Datorită dezvoltării internetului şi a tehnologiei, acest număr a devenit insuficient.
Să ne gândim că unele persoane au un calculator acasă, încă unul la birou, mai folosesc şi un laptop şi eventual un telefon inteligent. În aceste condiţii, cercetătorii au dezvoltat un nou sistem de numerotare care va funcţiona cu 340 undecilioane de “numere de telefon” ( suficiente pentru orice populaţie a pământului şi a altor planete populate din galaxie …). De ce atât de multe?
Orice schimbare presupune costuri destul de mari şi din acest motiv s-a decis să se treacă la un număr de adrese “inepuizabil”.
Revenind la ziua IPV6 : ce s-a întâmplat ? Nimic special. Au fost testate “centralele” pentru noua numerotare. Rezultatul a fost unul satisfăcător. A funcţionat internetul mai bine ? Mai repede ? Cu siguranţă nu. Nici la schimbarea numerelor de telefon din România nu a crescut calitatea semnalului audio şi nici nu s-a aşteptat nimeni să se întâmple aşa. Ce ne rezervă viitorul ? Nimic deosebit. Singurul avantaj real din punctul de vedere al utilizatorului “casnic” va fi o scădere a atacurilor viruşilor “de reţea”. De ce ? Să presupunem că un virus caută într-un minut toate calculatoarele vulnerabile din reţeaua lui (255 la număr). În câte ore (zile/luni/ani) va putea să caute toate calculatoarele dintr-o reţea de 18 miliarde de miliarde de calculatoare? Cred că putem spera că suntem în siguranţă.
