Rinita alergică sau febra fânului, așa cum mai este cunoscută, poate fi deranjantă chiar și în condiții normale, dar anul acesta mulți oameni au observat că simptomele acesteia sunt mai severe decât de obicei, iar tratamentele obișnuite nu par să mai aibă efect. Mâncărimile de ochi, strănutul constant și nasul care curge sunt mai greu de controlat, iar explicațiile țin în mare parte de schimbările climatice și de mediu, scrie The Independent.
Care este motivul
În primul rând, încălzirea globală și poluarea au modificat semnificativ sezonul de polen, atât în intensitate, cât și în durată. Arborii și ierburile eliberează alergeni mai devreme și pentru o perioadă mai lungă de timp. În plus, poluarea atmosferică poate face ca polenul să fie mai agresiv pentru organism. În Marea Britanie, primăvara neobișnuit de caldă și uscată din 2025 a agravat situația. Temperaturile ridicate și lipsa precipitațiilor au dus la o eliberare timpurie și intensă de polen de mesteacăn, care afectează aproximativ un sfert dintre britanicii care suferă de febra fânului. Iar cum ploile au lipsit, polenul a rămas mai mult timp în aer, ceea ce a crescut severitatea simptomelor.
Tratamentul trebuie început înainte de apariția simptomelor
Un alt motiv pentru care tratamentele nu funcționează bine poate fi momentul în care sunt administrate. Medicamentele pe bază de corticosteroizi, cum sunt spray-urile nazale, trebuie începute cu una sau două săptămâni înainte de începerea sezonului de polen, nu atunci când simptomele deja au apărut. Dacă sunt administrate prea târziu, eficiența lor scade semnificativ.
Mai există și posibilitatea ca organismul să dezvolte noi sensibilități la polen, chiar și la vârsta adultă. Astfel, persoane care înainte nu aveau nicio problemă pot deveni brusc alergice la polenul de iarbă sau de mesteacăn.
Ce putem face
Dacă simptomele devin greu de suportat, cea mai eficientă măsură este reducerea expunerii la polen. Este recomandat ca persoanele alergice să verifice prognoza pentru nivelul de polen înainte de a ieși afară, să evite activitățile fizice în aer liber în perioadele de vârf (de obicei dimineața, în zilele uscate și cu vânt) și să poarte mască atunci când nivelul de polen este ridicat. După ce revin în casă, este bine să-și schimbe hainele, să-și spele părul și să facă duș pentru a elimina polenul.
În interior, se pot folosi purificatoare de aer cu filtre HEPA sau filtre de eficiență înaltă în sistemele de încălzire și răcire. Se recomandă și menținerea ferestrelor și ușilor închise în zilele cu nivel crescut de polen, precum și aspirarea frecventă cu un aspirator cu filtru HEPA și spălarea regulată a lenjeriei de pat.
În ceea ce privește tratamentele medicamentoase, antihistaminicele non-sedative, cum sunt loratadina, cetirizina sau fexofenadina, pot oferi alinare. Dintre acestea, fexofenadina pare a fi mai eficientă în cazurile moderate sau severe. Aceste medicamente funcționează cel mai bine dacă sunt luate zilnic și preventiv, ideal dimineața, înainte de expunerea la polen. Pentru congestia nazală, spray-urile nazale cu corticosteroizi sunt de obicei mai eficiente decât antihistaminicele, însă trebuie folosite constant, începând dinainte de sezonul de polen.
Există și opțiuni complementare, precum șervețelele speciale pentru curățarea polenului de pe piele sau spălăturile nazale cu soluție salină. Deși studiile privind eficiența lor sunt limitate, unele persoane găsesc aceste metode utile.
Remedii naturale
Remediile naturale, precum consumul de miere locală, sunt populare, dar nu au un fundament științific solid. Polenul din miere este diferit de cel care provoacă alergii (care este transportat de vânt), așa că nu ajută la desensibilizare. Pe de altă parte, unele cercetări sugerează că diversitatea florei intestinale ar putea influența reacțiile alergice. Anumite probiotice pot avea un efect moderat asupra simptomelor, dar nu înlocuiesc tratamentele clasice.
Când simptomele sunt grave
Pentru persoanele care se confruntă cu simptome severe și recurente, imunoterapia poate fi o soluție pe termen lung. Aceasta presupune expunerea treptată la cantități mici de alergen, sub formă de injecții sau tablete sublinguale. Astfel, sistemul imunitar învață să tolereze polenul. Deși necesită un angajament pe termen lung (3–5 ani), rezultatele pot fi spectaculoase: aproximativ 90% dintre pacienți experimentează o reducere semnificativă a simptomelor, efect care poate dura mulți ani.
Cercetările actuale încearcă să eficientizeze imunoterapia, inclusiv prin metode mai rapide, cum ar fi injecțiile în ganglionii limfatici. Acestea ar putea reduce simptomele cu până la 40% într-un singur sezon.
Tehnologia aduce și ea soluții: aplicațiile mobile și senzorii inteligenți pot urmări în timp real nivelul de polen și poluare, iar inteligența artificială începe să fie folosită pentru identificarea tipurilor de polen din aer. Astfel, utilizatorii pot primi alerte personalizate pentru a evita expunerea înainte ca simptomele să se instaleze.
Ştiri video recomandate
