Alessandra Stoicescu a prezentat, la 100 de minute, declarațiile Regelui Mihai în legătură cu Paul Lambrino și locul la care accede în Familia Regală, într-un dialog cu Philippe Viguié Desplaces.
Acest dialog a fost publicat în volumul ”O domnie întreruptă”, în 1995.
„- Spuneaţi că prin prima căsătorie cu Zizi Lambrino s-a născut un copil. Acest frate vitreg poartă numele de Carol Mihai…
- Nu! El nu a fost botezat Carol. Numele său este Mircea-Grigore Lambrino. El nu şi-a luat decât mai târziu prenumele de Carol.
- Majestatea Voastră nu îl recunoaşte ca membru al familiei Voastre nici pe el, nici pe fiul său, Paul. De ce această ranchiună? La urma urmei, Mircea-Grigore Lambrino nu este el fratele vitreg al Majestăţii Voastre?
- În statutul familiei domnitoare este stipulat în mod clar faptul că nici un membru al Familiei Regale nu are dreptul de a se căsători fără permisiunea Regelui. La acea vreme, bunicul meu, Regele Ferdinand, era şeful familiei. El nu şi-a dat consimţământul pentru căsătoria dintre tatăl meu şi Zizi Lambrino. Conform legilor române, această căsătorie era, deci, nulă şi neavenită.
V-am spus adineauri că anularea căsătoriei a fost făcută «sub presiune politică»… Ca să fiu sincer, în ce mă priveşte, nu cred deloc că lucrurile au stat aşa. Adevărul este că tatăl meu se plictisise de-acum de Zizi Lambrino şi că nu ţinea la copil. Zizi Lambrino a trăit după aceea la Paris, cred, unde statul român îi plătea o pensie. A murit în 1953.
- Exilul nu v-ar fi putut, oare, apropia de aceşti descendenţi?
- Dacă ei ar fost oameni simpli, liniştiţi, de ce nu? Eu consider, însă, că s-au comportat rău. După moartea tatălui meu, ei au solicitat printr-un tribunal francez dreptul a purta numele nostru, drept care le-a fost recunoscut. Or,nici un tribunal străin nu poate să îşi aroge astfel de prerogative, care aparţin în exclusivitate Ministerului Regal. Membrii familiei Lambrino nu s-au oprit aici, adăugându-şi la numele lor titlul de principi ai României, ceea ce este culmea. Nu «devii» prinţ sau prinţesă a României, te «naşti» sau nu aşa. Aşa ceva nu se poate face oricum. Susţin în continuare că persoana care astăzi se prezintă sub numele prinţul Paul de Hohenzollern-România nu este decât… domnul Lambrino.
- Atunci când, de exemplu, el scrie o carte sub numele de Paul al României, îl urmăriţi în justiţie?
- Nu. Nu merită osteneala. După părerea mea, el nu constituie o ameninţare serioasă. Atât timp cât ne lasă în pace, vom proceda la fel în ceea ce îl priveşte.
SURSA „O domnie întreruptă", Ed. Libra, 1995, pag.31-33
