"Ministrul Apărării (cui?), Vasile Dîncu, a extras, din zăcămintele de gândire politico-militară ce le posedă, o cugetare pe care ne-a făcut-o cadou: „Trebuie să revenim la valorile de acum 30 de ani, în momentul în care gândeam securitatea alături de Rusia, nu împotriva Rusiei”. Tare, ce să zic.
Să trăim în securitate alături de Rusia e ca și cum am umbla pe stradă cu un urs turbat, ca să nu fim agresați de derbedei. Fiecare dintre țările Europei de Est a fost, de-a lungul istoriei, invadată, ocupată, retezată de ruși cel puțin o dată. Rusia nu poate avea aliați, imperiul a avut dintotdeauna doar vasali și dușmani, primul dușman pentru statul monstru rus fiind propriul popor. Rușii n-au cunoscut vreodată altă formă de viață decât dictatura. Alături de Rusia nu pot fi decât alte dictaturi, gen Belarus sau Kazahstan, pe care Kremlinul le ajută să-și calce în picioare cetățenii dornici de libertate", a scris jurnalistul pe Republica.ro.
De ce ar fi fost acceptată România în NATO
"De ce a cerut și a fost acceptată, cu greu, România în NATO, de bunăvoie și nesilită de nimeni? Simplu: din teamă de Rusia, statul totalitar cel mai periculos pentru pacea și stabilitatea întregii lumi după căderea Germaniei lui Hitler.
Iată valorile la care vrea să se întoarcă dl Dîncu, în ziua în care persoane cu secera și ciocanul de gât pun flori și lumânări la mormântul lui Ceaușescu. Numai că pesedistul Dîncu se întoarce la Iliescu și la întovărășirea cu URSS, de pe urma căreia României i-au ieșit ochii din cap și limba de-un cot", conchide Cristian Tudor Popescu.
