Pe Valea Gurghiului, timpul pare că se măsoară în așchii de stejar și bătăi de daltă, fiind singurul loc din Transilvania în care se mai sculptează troițe. În satul Dulcea din comuna mureșeană Ibănești, trăiește și creează Petruț Chirteș, singurul meşter din Ardeal care mai sculptează troiţe, iar de trei ani poartă un titlu de noblețe, acordat de Ministerul Culturii: "Tezaur Uman Viu". În vitrina sa strălucesc medalii, trofee și diplome, inclusiv de la Academia Română. Pentru Petruț Chirteș, adevărata împlinire este că meșteșugul nu se va pierde odată cu el: fiica sa, Dana, s-a specializat în sculptura în lemn.
Valea Gurghiului era cândva plină de meșteri care dădeau viață lemnului. Din lemn erau casele, mobila, vasele și uneltele. Era o mândrie să lucrezi lemnul și, mai ales, să-l sculptezi. Azi a mai rămas un singur meșter – Petruț Chirteș, născut pe 11 octombrie 1947 şi pe care localnicii îl strigă simplu: "Mlaștină". La 79 de ani, nu renunță la ce știe să facă cel mai bine.
"Porumbelul – ceea ce ne arată nouă: Duhul Sfânt. Dedesubt, sub porumbel este Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor. Ochiul înseamnă Tatăl Ceresc, Iehova. Asta este scânteia dumnezeiască, atunci când Iisus şi-a dat duhul, înainte de apusul soarelui", a explicat Petruț Chirteș pentru "Agricool", emisiune difuzată la Antena 3, unde a vorbit despre simbolurile de pe o troiţă aflată în atelierul său.
Petruț Chirteș este singurul din Transilvania care mai sculptează troițe. O astfel de cruce costă în jur de 6.000 de lei.
"O troiţă, care este gata, tot, sculptată (n.r.: o arată). Ce pot să vă explic la ea... Maica Sfântă este pe partea dreptă a Lui Iisus şi pe partea stângp îl avem pe Apostolul Ioan", a mai spus meşterul care a primit şi cea mai înaltă distincție a Instituției Prefectului Județului Mureș, "Fibula de la Suseni".
Mare însemnătate aveau pe vremuri și lăzile de zestre. O ladă sculptată costă acum în jur de 800 de lei.
"Pe lăzile de zestre se făcea, aşa cum vedeţi, modelele astea de pe cămaşa mirelui, iar colţişorii de dedesupt erau poalele de la mireasă", a mai spus Petruț Chirteș.
Din lemn erau și ramele tablourilor, paturile, dar, mai ales, uneltele ciobanilor. Butoiașele în care se punea brânza erau tot din lemn, la fel și lingurile mari cu care se făcea cașul, jintița sau urda.
"Lingura, uitaţi-vă, că asta este din frasin, pentru că frasinul nu crapă şi este un material foarte rezistent. Este ca şi stejarul", a mai subliniat cunoscutul meşter din Transilvania.
Localnicii își amintesc cu nostalgie de meseriile de altădată.
"Tatăl meu, Dumnezeu să-l odihnească, făcea strălucei la case, căzi, canapele, toate erau din lemn şi, apoi, se acopereau cu draniţă (...), de mic copil am fost învăţat cum se făcea draniţa. Foarte multe meserii din astea se uită. Îndată nu se mai ştie ce e aia coasă", a declarat Olimpiu Gliga.
Pentru munca lui, Petruț Chirteș a fost declarat drept "Tezaur Uman Viu" şi cel mai mare câştig pentru el este că a transmis mai departe ce ştie: fiica lui, Dana, s-a specializat în sculptura în lemn.
