Mii de angajați ai BMW ar putea primi despăgubiri consistente în cadrul programului de reducere a personalului. Sumele pot ajunge la 100.000, 200.000 sau chiar 250.000 de euro pentru unii dintre angajații cu vechime. Însă suma trecută în contract nu este și suma care ajunge efectiv în cont. Despăgubirile sunt impozitate, iar momentul în care sunt plătite poate face o diferență de mii de euro, scrie Merkur.
Potrivit unor informații din companie, BMW intenționează să reducă efectivul mondial cu aproximativ 8.000 de posturi. În Germania, constructorul auto pregătește un amplu program de plecări voluntare. Aproximativ 50.000 dintre cei circa 84.000 de angajați ar urma să primească o ofertă de încetare a contractului în schimbul unei despăgubiri.
Programul ar urma să se desfășoare din octombrie 2026 până la sfârșitul anului 2027. Potrivit informațiilor disponibile, concedierile din motive operaționale nu sunt prevăzute.
Despăgubirea este impozitată, dar nu se plătesc contribuții sociale
Cei care primesc o astfel de ofertă nu ar trebui să se uite doar la suma brută din contract. Despăgubirea pentru pierderea locului de muncă este, în principiu, supusă impozitului pe venit.
„Cine vede aceste sume trebuie să țină cont de faptul că banii care ajung efectiv în cont pot fi cu totul alții”, spune Roland Kufner, specialist bancar la Ohana Invest GmbH.
Despăgubirea se adaugă venitului impozabil din anul în care este plătită. Cum impozitul pe venit este progresiv, o plată unică de ordinul sutelor de mii de euro poate duce la o povară fiscală semnificativă.
Există însă o diferență importantă față de salariu. Atunci când suma este acordată efectiv drept compensație pentru pierderea locului de muncă, în principiu nu se plătesc contribuții pentru sănătate, pensie și șomaj.
Impozitul pe venit rămâne însă datorat. Aici poate interveni așa-numita „regulă a cincimii”.
Cum poate reduce „regula cincimii” impozitul
Regula prevăzută de articolul 34 din legislația fiscală germană are rolul de a diminua efectul progresivității impozitului în cazul anumitor venituri excepționale, inclusiv unele despăgubiri.
Suma nu este împărțită efectiv în cinci ani. Calculul este următorul: autoritățile fiscale stabilesc mai întâi impozitul pentru venitul obișnuit și apoi calculează cât ar crește impozitul dacă la acesta s-ar adăuga o cincime din despăgubire. Diferența rezultată este apoi înmulțită cu cinci.
Pentru aplicarea acestei facilități, despăgubirea trebuie să fie recunoscută fiscal drept venit extraordinar și, de regulă, trebuie să existe o concentrare a veniturilor într-un singur an fiscal.
Avantajul nu este același pentru toată lumea. El depinde în mare măsură de veniturile pe care persoana le mai obține în anul în care primește despăgubirea.
Un exemplu calculat de Ohana Invest arată că, la o despăgubire de 250.000 de euro și venituri suplimentare de aproximativ 30.000 de euro, aplicarea regulii cincimii ar putea aduce un avantaj fiscal de aproximativ 11.000 de euro. Dacă celelalte venituri sunt de numai 15.000 de euro, avantajul estimat în acest exemplu ar putea depăși 20.000 de euro.
Sumele sunt însă orientative și depind de situația fiscală individuală.
Din 2025, avantajul fiscal nu mai apare imediat
Există și o schimbare importantă de care angajații trebuie să țină cont. Începând din 2025, angajatorul nu mai poate aplica regula cincimii direct în momentul calculării impozitului reținut din salariu.
Astfel, despăgubirea este inițial impozitată fără această facilitate. Eventuala reducere de impozit poate fi obținută ulterior, prin declarația fiscală anuală.
Pentru angajații care primesc despăgubiri de șase cifre, acest lucru poate însemna că zeci de mii de euro ajung inițial la stat și pot fi recuperați ulterior, după recalcularea impozitului.
„La o despăgubire de ordinul sutelor de mii de euro, la început pot pleca mai multe zeci de mii de euro către administrația fiscală și abia ulterior pot reveni prin decizia de impunere”, explică Roland Kufner.
Acest aspect este important mai ales pentru persoanele care intenționează să folosească banii pentru a se întreține până la găsirea unui nou loc de muncă.
Momentul în care sunt plătiți banii poate conta enorm
Nu doar valoarea despăgubirii contează, ci și anul în care aceasta este încasată.
De exemplu, dacă raportul de muncă se încheie la sfârșitul anului, iar despăgubirea este plătită în anul următor, când fostul angajat are venituri mult mai mici, situația fiscală poate fi mai favorabilă decât în cazul în care suma este plătită în același an cu un salariu aproape integral.
„Momentul plății stabilește în ce an fiscal intră suma și la ce alte venituri se adaugă”, explică specialistul.
De aceea, atât timp cât acordul nu a fost semnat, angajatul poate analiza dacă momentul plății poate fi negociat.
Atenție însă: împărțirea despăgubirii între doi ani fiscali nu este automat o soluție mai bună. Pentru aplicarea facilității fiscale este importantă existența concentrării veniturilor, iar o împărțire făcută fără o analiză prealabilă poate avea chiar efectul opus.
Ce alte cheltuieli pot reduce impozitul
Angajații pot analiza și alte modalități legale prin care își pot reduce venitul impozabil în anul în care primesc despăgubirea.
Printre exemplele menționate de Roland Kufner se numără contribuții suplimentare deductibile la sistemul de pensii sau plata în avans a anumitor contribuții pentru asigurarea de sănătate și îngrijire.
În anumite situații pot fi relevante și lucrările de întreținere planificate la o proprietate închiriată.
Totuși, deductibilitatea depinde de situația fiecărei persoane și de condițiile fiscale aplicabile. Nu ar fi logic ca cineva să facă o cheltuială doar pentru a obține un avantaj fiscal.
Recomandarea specialistului este ca angajații să se asigure mai întâi că au suficienți bani pentru perioada de după plecarea din companie și abia apoi să urmărească optimizarea fiscală.
Șomajul poate influența și el calculul
Cei care rămân fără loc de muncă și ajung să primească indemnizație de șomaj trebuie să țină cont și de acest venit.
Indemnizația de șomaj este, în principiu, neimpozabilă, însă intră sub incidența mecanismului de progresivitate fiscală. Astfel, ea poate influența nivelul impozitului aplicat altor venituri impozabile.
Există și o altă problemă. Angajații care aleg plecarea voluntară și semnează un acord de încetare a contractului trebuie să verifice separat ce efect poate avea această decizie asupra dreptului la indemnizație de șomaj.
În anumite situații, semnarea unui astfel de acord poate duce la o perioadă de suspendare a dreptului la indemnizație. Dacă termenul legal de preaviz nu este respectat, plata indemnizației poate fi, de asemenea, amânată pentru o anumită perioadă.
Prin urmare, soluția care pare cea mai avantajoasă din punct de vedere fiscal nu este neapărat și cea mai bună din punct de vedere financiar sau al dreptului muncii.
În cazul angajaților BMW care ar putea primi despăgubiri de ordinul sutelor de mii de euro, planificarea poate face o diferență considerabilă.