Prima săptămână din 2026 a fost una definitorie pentru a doua președinție a lui Donald Trump. L-a înlăturat pe dictatorul venezuelean Nicolás Maduro și intenționează să gestioneze personal rezervele de petrol ale țării, în timp ce evocă doctrina dominației în emisfera vestică.
A revendicat Groenlanda de la Danemarca, iar administrația sa a promis că nu va renunța expulzarea migranților fără acte, în ciuda incidentului din Minneapolis, unde Renee Good, mamă a trei copii, a fost ucisă de un agent ICE, notează CNN într-o analiză publicată pe site-ul său.
De asemenea, Trump ia în calcul o altă lovitură de forță în străinătate.
Trump a bifat Venezuela. În lucru: Groenlanda, Cuba, Iranul
Consilierii i-au oferit opțiuni pentru acțiuni militare împotriva Iranului. Anterior, președintele a avertizat că SUA vor lovi regimul de la Teheran, dacă acesta va reprima violent protestele naționale. În ciuda amenințărilor, sute de demonstranți au fost uciși până acum în Iran de forțele de securitate.
Trump și-a petrecut ultimul weekend amenințând Cuba pe rețelele de socializare. Oficialii săi își pun speranța în faptul că, după preluarea controlului în Venezuela de către Statele Unite, regimul comunist care a sfidat America timp de 65 de ani va încheia o înțelegere cu Washingtonul sau se va prăbuși.
Până în prezent, Trump semnalează că cel de-al doilea an al celui de-al doilea mandat al său la Casa Albă va urma o tendință accelerată, similară celei din primul an: dacă se confruntă cu o restricție constituțională, o lege internațională sau o situație existentă pe care o consideră neconvenabilă, instinctul președintelui este să o zdrobească.
Rezultatul este că sute de milioane de oameni din întreaga lume află astfel că viața lor este strâns legată de capriciile celui mai neîmblânzit și imprevizibil lider american din ultimele decenii.
Următoarea mare provocare a lui Trump este în Orientul Mijloci
Trump deliberează dacă să se aventureze într-o criză și mai gravă, după ce regimul teocratic al ayatollahului Ali Khamenei și-a îndreptat armele împotriva protestatarilor, în ciuda avertismentelor președintelui SUA că acest lucru ar putea atrage represalii din partea Americii.
O intervenție în Iran ar putea părea tentantă pentru Casa Albă, estimează comentatorul CNN.
Întrebările esențiale sunt:
- Ar putea intervenția SUA să accelereze sfârșitul Revoluției Islamice iraniene, care a zdrobit libertățile timp de peste 45 de ani, a răspândit terorismul și a zădărnicit apariția noului Orient Mijlociu prosper, despre care Trump crede că este la îndemână?
- Sau Trump și echipa sa vor conchide că un sprijin direct al SUA pentru protestatari ar putea duce, de fapt, la intensificarea represiunii regimului?
Aceasta a fost o preocupare în mai multe administrații anterioare.
Iranul a amenințat, de asemenea, cu contralovituri împotriva bazelor americane din zonă și a Israelului dacă SUA atacă.
Incertitudinea cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla în Iran (după o eventuală prăbușire a teocrației, n.r.) este, de asemenea, de natură să descurajeze în mod potențial administrația cu privire la o intervenție.
O tranziție democratică este doar un rezultat posibil dacă regimul cade. Unii experți se tem de apariția în Orientul Mijlociu a unui puternic lider secularist (susținător al separației între biserică și stat, n.r.) sau de izbucnirea unui război civil care ar putea declanșa haos regional și fluxuri de refugiați.
Există, de asemenea, întrebări legate cât de mult mai poate gestiona armata americană.
Marina militară a SUA este deja suprasolicitată de menținerea unei forțe uriașe în largul Venezuelei, pe care Trump intenționează să o folosească pentru a conduce afacerile la Caracas de la distanță.
Bombardamentele, precum cele care au vizat anul trecut programul nuclear al Iranului, ar putea provoca pagube considerabile.
Dar ar putea SUA să influențeze cu aceste mijloace, în mod semnificativ, rezultatul în luptele de stradă între manifestanți și forțele de securitate, care au fost semnalate în toate orașele din Iran?
Se mai pune și problema poziției politice interne a lui Trump, deoarece președinte cu sloganul „America First” (America pe primul loc, n.r.) le dă alegătorilor în scrutinul de la jumătatea mandatului congresional motive să se întrebe dacă a uitat de preocupările lor economice.
Mai mult, relatările presei arată cum disciplina republicanilor din Camera Reprezentanților se destramă, pe măsură ce congresmenii se confruntă cu lupte dificile pentru realegere.
Trump proiectează MAGA în emisfera vestică și clamează dominația sa
Noua strategie de securitate națională a președintelui arată cum Trump intenționează să remodeleze emisfera vestică după propria sa imagine MAGA, iar SUA să o domine.
Angajamentul lui Trump de a controla personal exporturile de petrol ale Venezuelei reprezintă o revenire remarcabilă la imperialism, chiar dacă el insistă că va folosi profiturile în beneficiul poporului.
Faptul că refuză să accepte opoziția venezueleană după înlăturarea lui Nicolas Maduro accentuează suspiciunea că liderul american vrea, de fapt, să prezideze o dictatură a țițeiului timp de ani de zile, înainte ca Venezuela să treacă printr-o tranziție politică.
Între timp, potențiala ocupare a Groenlandei amenință să distrugă NATO, dacă europenii nu capitulează în fața ambițiilor sale coloniale. Alianța nu a avut vreodată în vedere un atac asupra unui membru de către un alt membru - cu atât mai puțin un atac exercitat de către cel mai puternic aliat.
Stephen Miller, adjunctul șefului de cabinet al Casei Albe, a produs unde de șoc într-un interviu acordat la CNN lui Jake Tapper, la emisiunea „The Lead”, săptămâna trecută, atunci când a descris noul principiu pivotal din politica externă americană ca fiind unul bazat pe forță.
O altă declarație, mai puțin remarcată, a lui Miller a subliniat implicațiile ambițiilor internaționale în expansiune rapidă ale lui Trump.
„Viitorul lumii libere, Jake, depinde de capacitatea Americii de a se afirma pe sine și interesele sale fără să se scuze”, a spus Miller, după care a clamat sfârșitul „întregii perioade de după al Doilea Război Mondial, în care Occidentul a început să-și ceară scuze, să se umilească, să implore și să se angajeze în aceste scheme de reparații masive”.
Președinția lui Trump este, în felul ei, un succes, dar prezintă riscuri uriașe
În multe privințe, a doua președinție a lui Trump a fost un succes până acum, judecată după propriile sale standarde.
Rata de aprobare a președintelui s-ar situa în prezent în jurul a 40%, mulți americani fiind frustrați de eșecul guvernului de a face mai accesibile alimentele, locuințele și asistența medicală.
Dar Trump a securizat granița și și-a respectat promisiunile de a-i urmări și expulza pe migranții fără acte și de a exercita presiuni asupra jurisdicțiilor democrate care încurcă administrația de la Casa Albă.
El face progrese în impunerea ideologiei sale culturale și și-a folosit platforma socială pentru a ataca jurnalismul bazat pe fapte, acestea fiind obiective susținute de cei mai loiali fani ai săi.
Administrația Trump riscă să-i antagonizeze pe americani
Aspirațiile din ce în ce mai lacome ale lui Trump pentru putere globală sunt văzute de unii susținători ca o ruptură de principiul „America pe primul loc”.
Totuși, Trump a avut succes în operațiunile din Iran (din iunie 2025, n.r.) și Venezuela, fără să fi atras țara în războaie terestre lungi și sângeroase, pe care baza electorală sa le detestă.
Pe de altă parte, agresivitatea președintelui naște o întrebare din ce în ce mai presantă: împinge el țara și sistemul global până la un punct de rupere?
Tendința administrației de a intensifica raidurile și desfășurările ICE în Minnesota după uciderea lui Renee Good infuzează și mai mult antagonism politic și crește posibilitatea unor noi incidente cu morți și răniți, care i-ar putea întoarce pe americani unii împotriva altora.
Obiectivele lui Trump riscă să aducă lumea în situația care a precedat conflagrațiile globale
De asemenea, aventurismul lui Trump ar putea deveni o problemă, mai ales dacă apetitul său crescând pentru risc în operațiunile militare are ca rezultat o tragedie printre militarii americani.
Iar colonialismul de secolul XXI al lui Trump și graba sa de a domina regiunile și resursele naturale riscă să creeze o lume care recompensează oamenii puternici și imperiile, în timp ce zdrobește autonomia actorilor mici și mijlocii.
De-a lungul istoriei, astfel de condiții au declanșat războaie teribile, în timp ce ordinea globală impusă de SUA după 1945 a prevenit noi conflagrații mondiale.
Începutul în forță brută al lui Trump în 2026 vine cu riscuri uriașe, iar America și lumea ar putea arăta foarte diferit când va actualul lider își va încheia mandatul prezidențial, conchide comentatorul CNN.