Plajele din Normandia, unde forțele aliate au debarcat pe 6 iunie 1944 pentru a lupta împotriva trupelor naziste ale lui Adolf Hitler și pentru a elibera Franța, au devenit un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, a anunțat duminică organismul Națiunilor Unite, scrie Reuters.
Într-o declarație publicată pe site-ul său, UNESCO a afirmat că plajele au format un „peisaj cultural excepțional, modelat atât de evenimentele din 1944, cât și de amintirea lor durabilă”, ceea ce a justificat, prin urmare, devenirea unui sit de patrimoniu protejat.
Mai mult, Consiliul Internațional pentru Monumente și Situri (ICOMOS), care evaluează propunerile înaintate comitetului pentru patrimoniu, a declarat că aceste situri conțin vestigii ample, de la fortificații germane și peisaje marcate de bombardamente până la structuri portuare ale Aliaților și nave scufundate, simbolizând un „eveniment perceput pe scară largă ca fiind cel care a făcut posibilă revenirea libertății și a prefigurat o pace durabilă pe continentul european”, potrivit France24.
Plajele dedicate bătăliei din Normandia sunt în mod regulat în centrul comemorărilor la care participă lideri mondiali din Statele Unite, Marea Britanie, Canada și Franța.
Soldații care au participat la debarcările din Normandia au venit din Statele Unite, Marea Britanie, Canada, Belgia, Norvegia, Polonia, Luxemburg, Grecia, Cehoslovacia, Noua Zeelandă și Australia. Au participat și aproximativ 177 de trupe de comando franceze.
Asaltul a marcat o etapă decisivă în eliberarea Europei de sub Germania nazistă în cel de-al Doilea Război Mondial. În total, 156.115 soldați aliați au debarcat fie pe mare, pe plaje cu nume de cod Utah, Omaha, Gold, Juno și Sword, fie au fost parașutați în spatele apărării de coastă germane.
„Această decizie ne impune o responsabilitate. Ne obligă să conservăm acest patrimoniu, să-l protejăm, să-l prețuim și mai mult și să-i promovăm valoarea”, a declarat Hervé Morin, președintele Regiunii Normandia, scrie France24.
ICOMOS a solicitat, de asemenea, intensificarea eforturilor de monitorizare și conservare a siturilor, menționând potențialele amenințări reprezentate de turism, schimbările climatice și creșterea nivelului mării, precum și dezvoltarea parcurilor eoliene în apropierea acestor zone.
„Probabil că este cea mai mare operațiune de debarcare amfibie din istorie. Ar trebui să rămână în istorie măcar pentru acest lucru”, a declarat istoricul David Edgerton.