După 7 ani de încercări eșuate de a localiza și repara o scurgere persistentă de aer de la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS), agenția spațială rusă se pregătește să închidă definitiv secțiunea afectată a avanpostului orbital, potrivit gizmodo.com.
Scurgerea a fost detectată pentru prima dată în 2019, în tunelul de transfer PrK, care face legătura între un port de andocare și modulul rusesc Zvezda. De atunci, NASA și omologul său rus, Roscosmos, au încercat de mai multe ori să o astupe, însă fără succes. Roscosmos pare să fi decis să închidă definitiv trapa dintre modulul Zvezda și tunelul PrK, în încercarea de a izola scurgerea de restul stației spațiale, potrivit jurnalistului Anatoly Zak.
Luna viitoare, Rusia va lansa nava cargo Progress MS-36 pentru a transporta provizii către ISS. Potrivit relatării lui Zak, aceasta va fi prima misiune de aprovizionare afectată de decizie. În loc să fie descărcată prin modulul Zvezda, nava Progress MS-36 va fi descărcată prin trapele modulului Poisk, un alt modul rusesc.
Nici NASA, nici Roscosmos nu au făcut publică o declarație privind această decizie.
Georgy Trishkin, analist al industriei spațiale ruse, susține, citând propriile surse, că NASA a exercitat presiuni asupra agenției spațiale ruse pentru a sigila definitiv zona în care se află scurgerea de aer, prin închiderea tunelului PrK, a relatat publicația rusă The Insider.
Potrivit relatărilor, cele două agenții spațiale nu au fost de acord în privința cauzei scurgerii și a gravității acesteia. Tensiunile au atins apogeul la începutul acestui an, când cinci astronauți de la bordul ISS au fost nevoiți să se adăpostească la locul lor, în timp ce Roscosmos pregătea un plan riscant pentru repararea scurgerii.
După ce a identificat noi zone suspectate de scurgeri în tunelul PrK, Roscosmos le-a cerut celor doi cosmonauți ai săi să folosească un fierăstrău, după cum a relatat Ars Technica, pentru a avea un acces mai bun la o zonă care ar fi putut contribui la scurgere. Potrivit relatărilor, oficialii NASA nu au fost de acord cu metoda aleasă de Rusia pentru remedierea pierderii de aer, observând că noua strategie „ar fi putut duce la creșterea riscului pentru structura din zona respectivă”.
Povestea scurgerii de aer
De la descoperirea sa, scurgerea nu numai că a persistat, ci a devenit și mai gravă. În februarie 2024, oficialii NASA au declarat că rata pierderilor de aer din modulul de serviciu se dublase, de la aproximativ 0,45 kilograme pe zi la puțin peste 0,9 kilograme pe zi. În aprilie, aceasta a atins un vârf de aproximativ 1,68 kilograme pe zi, potrivit unui raport al Biroului Inspectorului General al NASA. În consecință, NASA a ridicat nivelul de risc asociat scurgerii la cel mai înalt prag.
În iunie 2025, situația a început să pară mai promițătoare. NASA a măsurat un nou semnal de presiune, o modificare a fluxului de aer sau a presiunii din cabină, detectată de senzori, care ar putea indica faptul că scurgerile fuseseră astupate.
Mai puțin de un an mai târziu, cosmonauții ruși descărcau marfă de pe nava Progress 95 când au observat o scădere lentă a presiunii în tunelul PrK. Acest lucru însemna că aerul continua să se piardă din stația spațială, iar semnele promițătoare că scurgerea s-ar fi redus se dovediseră înșelătoare.
După ce planul Rusiei de a tăia o consolă din interiorul tunelului a fost abandonat, cele două agenții spațiale au continuat, potrivit relatărilor, să aibă opinii divergente asupra problemei, înainte ca Roscosmos să accepte scoaterea din funcțiune a tunelului PrK.
Prin închiderea trapei, se urmărește reducerea la minimum a cantității de aer pierdute și izolarea scurgerii de restul stației spațiale. Aceasta înseamnă, de asemenea, că cosmonauții ruși nu vor mai avea acces la tunel, iar Roscosmos va trebui să folosească alte porturi de andocare pentru a transporta provizii către ISS.
Dacă tunelul de transfer a fost într-adevăr izolat, acest lucru ar marca sfârșitul mai multor încercări de reparare a scurgerii, dintre care unele au fost discutabile, și ar evidenția totodată dificultățile tot mai mari legate de întreținerea stației spațiale, aflată învechire.