La prima vedere este o afacere simplă, care nu poate aduce cine ştie ce profituri. Vorbim despre colectarea fierului vechi – sau, mai ştiinţific spus, colectarea deşeurilor metalice, fie ele din fier sau din aluminiu, bronz, fontă, cupru şi altele. Un business înconjurat de mult mister, şi, uneori, cu o latură penală, dacă ne gândim la nenumăratele furturi de componente din fier.
Cine stăpâneşte însă piaţa legală? Povestea fierului vechi românesc care pleacă din ţară începe în tulburii ani de după 1990, când pe de o parte oţelăriile şi-au redus extrem de mult activitatea, iar pe de altă parte au început privatizările.
Multe dintre acestea exact din acest motiv s-au făcut: ca să se taie tot ce este metal şi să se vândă. Însă ţări care şi-au dezvoltat constant industriile de prelucrare a fierului – Germania şi Turcia sunt cele mai bune exemple –, au observant că este mai ieftin să cumpere materiale reciclabile decât să investească în minerit, apoi în prelucrarea minereului, pentru a obţine fierul.
Astfel, a apărut businessul cu fier vechi, iar în piaţă s-au format holdinguri care astăzi fac bani grei din exportul de deşeuri feroase sau neferoase.
Citeşte mai multe despre acest subiect, pe www.incomemagazine.ro
