Marele Baraj al Renașterii Etiopiene, inaugurat oficial de premierul Abiy Ahmed, a devenit cea mai mare hidrocentrală din Africa, care va dubla producția de energie a țării și va asigura electricitate pentru milioane de etiopieni care trăiesc încă fără curent, scrie BBC.
Etiopia a inaugurat cel mai mare baraj hidroelectric din Africa. Imensitatea șantierului a fost copleșitoare la început pentru tânărul inginer mecanic etiopian. Sute de muncitori săpau fundațiile, în condiții dificile, pentru ceea ce urma să devină cel mai mare baraj hidroelectric din Africa, ridicat peste Nilul Albastru.
Moges Yeshiwas avea 27 de ani când a ajuns, în 2012, în acel colț izolat din vestul Etiopiei, dornic să capete experiență profesională. Finalizarea proiectului avea să schimbe întreaga națiune, dar i-a schimbat și viața. Marți, premierul Abiy Ahmed a inaugurat oficial Marele Baraj Renașterea Etiopiei (Gerd). Barajul se întinde pe 1,78 km peste o vale și are o înălțime de 145 m. Pentru construcție au fost folosiți 11 milioane de metri cubi de beton. A dat naștere unui uriaș lac de acumulare, numit Lacul Nigat, adică „zori” în limba amharică.
Ridicarea barajului pe un afluent al Nilului, care furnizează cea mai mare parte a apelor fluviului, a stârnit controverse cu statele din aval. Tensiunile diplomatice cu Egiptul au crescut, fiind vehiculată chiar și posibilitatea unui conflict.
Pentru Etiopia, însă, Gerd a devenit un simbol al mândriei naționale și, în viziunea premierului Abiy, a plasat țara pe scena mondială.
La nivel personal, Moges, acum în vârstă de 40 de ani, se declară „foarte mândru că a făcut parte din proiect”. „A urmări zi de zi progresul barajului a fost o satisfacție imensă. Am venit în căutarea unui loc de muncă, dar pe parcurs nu a mai fost doar un job. M-am atașat de proiect, îngrijorându-mă pentru viitorul lui ca și cum ar fi fost al meu.”
Au existat și provocări. „Despărțirea lungă de familie a fost dificilă,” a spus el pentru BBC. Moges putea merge acasă, la Bahir Dar – aflat la 400 km distanță – doar de două ori pe an.
Izolarea șantierului și căldura extremă, cu temperaturi ce ajungeau uneori la 45 de grade Celius, au fost alte obstacole. Programul era lung: „Schimburile noastre erau de la 7 dimineața la 7 seara, cu doar o oră de pauză la prânz. Apoi preluau colegii de noapte, pentru că lucrările trebuiau să continue non-stop,” a spus inginerul. Rolul său era să verifice soliditatea construcției și respectarea standardelor.
Proiectul Gerd a devenit o rară forță de unificare într-o țară marcată, în ultimul deceniu, de violențe politice și conflicte etnice.
În timp ce ingineri ca Moges lucrau direct la baraj, milioane de etiopieni au contribuit prin donații și achiziții de obligațiuni guvernamentale.
Deși fostul președinte american Donald Trump a susținut că Washingtonul ar fi finanțat construcția barajului, Addis Abeba afirmă că proiectul a fost finanțat exclusiv din surse interne. Numeroase campanii de strângere de fonduri au mobilizat publicul larg.
Un exemplu este Kiros Asfaw, asistent medical din Tigray, regiune devastată de un război civil de doi ani. El spune că a cumpărat obligațiuni guvernamentale de peste 100 de ori, de când planurile barajului au fost anunțate în 2011, deși a fost nevoit să întrerupă contribuțiile în timpul conflictului, când serviciile bancare au fost suspendate. Motivația sa a venit din cuvintele premierului de atunci, Meles Zenawi, inițiatorul proiectului: „Toți etiopienii trebuie să se unească pentru a sprijini barajul.” „Mi-am promis că voi face tot ce pot pentru a-l duce la bun sfârșit,” a spus Kiros, tată a cinci copii.
Acum, cu toate turbinele funcționale, atenția se îndreaptă către beneficiile aduse țării. La capacitate maximă, barajul ar trebui să producă 5.100 MW de energie – mai mult decât dublul producției actuale, suficient pentru zeci de milioane de gospodării. Totul depinde însă de extinderea infrastructurii pentru distribuirea energiei.
Ministrul Apelor și Energiei, Habtamu Ifeta, a declarat pentru BBC că aproape jumătate dintre cei 135 de milioane de locuitori nu au acces la electricitate. „Aceasta este provocarea pe care vrem să o rezolvăm în următorii cinci ani. Până în 2030, intenția noastră este ca cel puțin 90% dintre cetățeni să aibă acces la electricitate,” a spus el.
Getenesh Gabiso, în vârstă de 35 de ani, care trăiește într-un sat agricol din apropiere de Hawassa, sudul Etiopiei, este printre cei care își imaginează schimbarea.
Viața ei reflectă realitatea a milioane de etiopieni din mediul rural. Deși locuința familiei se află la doar 10 km de oraș, ea, soțul și cei trei copii nu au curent electric. Pentru gătit strânge lemne, iar pentru lumină folosesc lămpi cu kerosen. Soțul, Germesa Galcha, este îngrijorat de sănătatea familiei: „[Getenesh] avea ochi mari și frumoși. Dar toți acești ani de fum îi afectează vederea. Ochii îi lăcrimează mereu. Mă tem că fumul ar putea sufoca copiii.”
Pentru Getenesh, care uneori se bazează pe lumina slabă a telefonului mobil al soțului, dorința este simplă: „Vreau să văd lumină în casa mea. Restul aparatelor electrice nu contează acum. Doar lumină seara, atât îmi doresc,” a spus ea.
Familia privește cu speranță spre schimbările pe care energia de la Gerd le-ar putea aduce. Dar ministrul Habtamu recunoaște că mai este mult de lucru pentru extinderea rețelei electrice naționale: zeci de mii de kilometri de cabluri trebuie instalate pentru a conecta satele și micile orașe.
Pentru inginerul Moges, însă, energia generată de Nilul Albastru va face în cele din urmă diferența. El are acum un fiu, născut în perioada în care lucra la baraj. „Îmi pare rău că nu am putut fi alături de el atât cât trebuia,” spune Moges. „Dar știu că viitorul lui va fi luminos datorită a ceva la care am contribuit eu, și sunt mândru să îi spun asta când va crește.”
Ştiri video recomandate
