Donald Trump este într-o situație complicată în aceste zile în ce privește politica externă. Înfrângerea categorică suferită de republicani la alegerile de săptămâna trecută îi micșorează „spațiul de manevră” președintelui american și îl face vulnerabil în negocieri. Intensificarea eforturilor diplomatice pe care o vedem în ultimele zile pare să aibă ca scop împiedicarea unei noi runde de confruntare militară cu Iranul.
Trump a declarat duminică pentru CNN că noi atacuri militare americane sunt „foarte puțin probabile” dacă regimul iranian face progrese către un acord privind programul său nuclear și redeschiderea Strâmtorii Ormuz. El a declarat, de asemenea, în emisiunea „60 Minutes” de la CBS că „nu urmărește” escaladarea războiului.
Iranul și Statele Unite negociază discret un acord delicat, care ar putea împiedica reluarea unui război total și ar deschide calea unor discuții mai ample. Guvernul american temperează, însă, așteptările privind încheierea unui acord. Secretarul de stat Marco Rubio a declarat, duminică, că „nu ar spune că suntem în pragul unui progres decisiv”. Trump a precizat, la rândul său, că opțiunea militară rămâne disponibilă.
Ambele părți, precum și Qatarul, care joacă rolul de mediator, au dezvăluit puține informații despre discuții, deși activitatea diplomatică s-a intensificat după alegerile intermediare de marțea trecută.
Ce s-a schimbat după alegeri?
Înfrângerile suferite de republicani la alegeri au introdus un nou element în negocieri, după ce vicepreședintele JD Vance a declarat că războiul s-a numărat printre motivele pentru care republicanii au pierdut.
Trump a declarat în emisiunea „60 Minutes” că nu este în dezacord cu evaluarea lui Vance, recunoscând că alegătorilor „nu le-a plăcut războiul”. El a apărat, însă, ferm decizia de a ataca Iranul, spunând că, dacă ar trebui să ia din nou aceeași hotărâre, răspunsul său ar fi „un da categoric”.
Între timp, Iranul încearcă să folosească rezultatele alegerilor pentru a-și consolida poziția la negocieri.
„Alegătorii americani au ales. Acum este timpul ca și Casa Albă să facă alegerea sa”, a declarat, duminică, ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi.
Trump continuă să se declare încrezător în poziția militară a Statelor Unite, în timp ce Iranul a amenințat în repetate rânduri că va extinde conflictul în alte regiuni dacă va fi atacat din nou.
Ce se negociază?
Ambele părți au mai multe cerințe esențiale care, cel puțin la nivel declarativ, sunt inacceptabile pentru cealaltă parte.
Trump dorește eliminarea programului nuclear iranian, pe care Teheranul îl consideră o chestiune de suveranitate națională.
În declarațiile publice, Iranul adoptă o poziție inflexibilă, insistând că nu va negocia cu americanii în privința programului nuclear și nu va redeschide Strâmtoarea Ormuz, de importanță strategică, decât dacă sunt îndeplinite șapte condiții prealabile. Printre acestea se numără încheierea războiului pe „toate fronturile” și ridicarea blocadei maritime. Detaliile celorlalte condiții nu au fost încă făcute publice.
Sute de kilograme de uraniu îmbogățit, material necesar pentru producerea unei arme nucleare, rămân ascunse undeva pe teritoriul Iranului. Iranul folosește acest stoc drept mijloc de presiune în negocierile cu Statele Unite.
Potrivit informațiilor apărute în presă, SUA doresc ca uraniul să fie diluat sau transferat într-o altă țară, unde să fie păstrat în siguranță. Nu este clar cât de mult au avansat negocierile pe acest subiect.
Iranul susține că programul său nuclear este destinat producerii de energie, nu unor scopuri militare.
Dincolo de refuzul de a face concesii privind programul nuclear sau Strâmtoarea Ormuz, Iranul urmărește și obiective economice importante.
Deși este unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume, Iranului îi este tot mai greu să își vândă țițeiul pe piețele internaționale din cauza sancțiunilor americane. De asemenea, miliarde de dolari din activele iraniene aflate în bănci străine rămân blocate.
Americanii par să ia în calcul relaxarea acestor restricții, o măsură care ar putea ajuta Iranul să reducă presiunile economice severe asupra populației, într-o perioadă de inflație record.
Iranul solicită, de asemenea, despăgubiri din partea Statelor Unite pentru uciderea ayatollahului Ali Khamenei și a principalilor săi comandanți militari de către SUA și Israel, la începutul războiului, în februarie.
Qatarul mediază negocierile și transmite celor două părți un document-cadru asupra căruia atât Washingtonul, cât și Teheranul propun modificări.
Procesul este în desfășurare de câteva săptămâni, posibil chiar luni, dar s-a intensificat în ultimele zile, pe fondul temerilor privind noi atacuri. Trump urmează să se întâlnească, luni, la Washington, cu prim-ministrul Qatarului, șeicul Mohammed bin Abdulrahman al Thani.
Ce împiedică încheierea unui acord?
Până acum, niciuna dintre părți nu a fost dispusă să renunțe la cerințele sale.
Înainte de plecarea de duminică spre Paris, unde participă la reuniunea miniștrilor de externe din G7, secretarul de stat Marco Rubio a sugerat că cele două părți sunt încă departe de un acord.
„În acest moment, discuțiile nu au fost foarte productive, deoarece cerințele iranienilor nu sunt doar inacceptabile, ci, în unele cazuri, revoltătoare, ridicole și complet nerealiste”.
După mai multe confruntări militare directe, încrederea Iranului în americani aproape că a dispărut. Iranul nu a uitat că războiul a început în timp ce negocierile nucleare cu Statele Unite erau încă în desfășurare.
Regimul iranian se teme că renunțarea la mijloacele sale de presiune ar putea încuraja Statele Unite și Israelul să atace din nou, lăsând Iranul vulnerabil și fără instrumente eficiente de negociere.
Dacă Iranul ar fi atacat după redeschiderea Strâmtorii Ormuz și cedarea controlului asupra uraniului îmbogățit, s-ar afla într-o poziție și mai vulnerabilă, cu o capacitate de negociere redusă.
Trump încearcă să mențină un echilibru între relațiile cu partenerii arabi și Israelul, care consideră Republica Islamică o amenințare, și presiunile cu care s-ar confrunta dacă ar încheia războiul fără să obțină o concesie majoră din partea Iranului. Regimul dorește, de asemenea, să își protejeze aliații și grupările susținute în Liban, Irak și Yemen.
Aceste miliții au luptat în regiune în sprijinul său și îi sunt loiale, dar în ultimii trei ani s-au confruntat cu amenințări la adresa însăși existenței lor.
În septembrie, rebelii Houthi din Yemen, aliați ai Iranului, au lansat o ofensivă fulgerătoare și au cucerit un alt punct maritim strategic de la Marea Roșie, strâmtoarea Bab el-Mandeb, oferind astfel Teheranului posibilitatea de a influența traficul printr-o nouă rută maritimă.
De atunci, rebelii Houthi și-au intensificat atacurile asupra Arabiei Saudite, ca reacție la sprijinul militar oferit de Riad guvernului yemenit. Statele Unite vor ca Iranul să nu mai dispună de capacitatea de a construi o armă nucleară, inclusiv de echipamentele avansate care i-ar permite să facă acest lucru.
Vecinii arabi ai Iranului au opinii diferite în privința unui eventual acord care ar acorda Teheranului prea multă putere și i-ar consolida dominația regională dorită.
Iranul vrea să administreze Strâmtoarea Ormuz, ruta maritimă prin care statele arabe bogate exportă cea mai mare parte a petrolului și gazelor naturale. Controlul asupra acestei căi navigabile i-ar oferi Teheranului o influență decisivă asupra mărfurilor care intră și ies din regiune.
Acest lucru ar contraveni și cerințelor Statelor Unite, care doresc menținerea libertății de navigație și nu ar accepta cu ușurință consolidarea unuia dintre principalele avantaje obținute de Iran în urma războiului.
Se va relua războiul?
Au avut loc unele atacuri, dar ambele părți au încercat să le minimizeze importanța, posibil semn că niciuna nu dorește să compromită negocierile. Unele publicații relatează că discuțiile dintre cele două părți s-au apropiat de un acord.
The New York Times a relatat că Iranul este dispus să reia negocierile privind programul său nuclear.
Informația nu a fost confirmată independent, dar orice concesie iraniană privind programul nuclear, sau chiar simpla disponibilitate de a discuta această chestiune, ar reprezenta un progres major.
Cu toate acestea, în ciuda informațiilor privind progresele diplomatice, riscul izbucnirii unui război total rămâne real.
Statele Unite mențin în continuare o prezență militară considerabilă în Orientul Mijlociu, care ar putea lansa un atac major la ordinul lui Trump. Navele care transportă petrol și gaze naturale prin Strâmtoarea Ormuz continuă să fie atacate de Iran.
Statele Unite oferă o recompensă de până la 20 de milioane de dolari pentru informații despre programul nuclear iranian și au creat o unitate specială menită să împiedice Teheranul să folosească rutele terestre pentru transportul armamentului avansat și al altor materiale.
Aceste măsuri sugerează că SUA intensifică presiunile asupra Iranului, în loc să le reducă.
Între timp, reprezentanții aripii radicale a regimului iranian, care consideră că Iranul a ieșit deja victorios din războiul cu Statele Unite, folosesc înfrângerile suferite de Trump la alegerile intermediare pentru a cere ca acesta să plătească un preț mai mare pentru încheierea conflictului.
Dacă liderii iranieni cu orientări mai reformiste, implicați în negocieri, vor ajunge la un acord, s-ar putea confrunta cu opoziție pe plan intern.
În ultimele săptămâni, comandanții militari iranieni și-au intensificat avertismentele, susținând că Iranul deține arme capabile să lovească mai multe ținte și să provoace pagube chiar mai mari decât în trecut.
Astfel, chiar dacă Trump este dispus să încheie un acord, rămâne departe de a fi clar dacă Iranul este pregătit să îl accepte.
