O fotografie din satelit, surprinsă în 2023, arată Lacul Spirit (n.r. Spirit Lake), care a fost transformat într-o inimă gigantică, anatomic inexactă, de erupția cataclismică a Muntelui St. Helens din SUA, în 1980.
Astăzi, acest corp de apă rezistent este monitorizat îndeaproape de oamenii de știință care studiază modul în care ecosistemele își pot reveni după dezastre naturale majore.
Pe 18 mai 1980, un cutremur cu magnitudinea de 5,1 a declanșat o „erupție cataclismică” la Muntele St. Helens - un stratovulcan activ la 150 de kilometri sud de Seattle în statul Washington, potrivit U.S. Geological Survey.
La început, vârful și versantul nordic al muntelui s-au prăbușit, creând cea mai mare alunecare de teren spe uscat înregistrată în istorie. Apoi, o explozie enormă a eliberat pe cer un panou piroclastic uriaș și a făcut să plouă cu roci, lavă și cenușă în zona înconjurătoare.
A fost cândva o destinație turistică populară
Înainte de erupție, Lacul Spirit „avea o amprentă mai mică, formată din brațele de vest și de est conectate printr-o întindere îngustă de apă - asemănătoare în formă cu jumătatea superioară a unei inimi”, potrivit Observatorului Pământului al NASA.
Cu toate acestea, alunecarea de teren și explozia rezultată au remodelat lacul, făcându-l mai lat și mai puțin adânc - și completând forma de inimă. Suprafața lacului, care acoperă acum aproximativ 11,5 km pătrați, este, de asemenea, cu aproximativ 200 de picioare mai înaltă decât era înainte.
Spirit Lake a fost cândva o destinație turistică populară, cu șase tabere diferite și multe cabane de lemn împrăștiate de-a lungul marginii sale, ale căror rămășițe sunt acum probabil îngropate sub lac.
Cu toate acestea, deși și-a revenit în urma erupției, lacul rămâne în mare parte interzis oamenilor și acum există interdicții privind pescuitul și înotul în apele sale. Acest lucru se datorează faptului că oamenii de știință doresc să studieze exact modul în care ecosistemul lacului și-a revenit după dezastru, potrivit Earth Observatory.
Cercetătorii sunt interesați în special de o serie de copaci de pe suprafața lacului (vizibili ca o dungă maro în imaginea din satelit), care au fost dezrădăcinați în timpul erupției și care acum „au devenit probabil o parte importantă a ecosistemului lacului”.
O renaștere explozivă
În timpul erupției, alunecarea de teren a deplasat cea mai mare parte a apei din Spirit Lake, creând un val înalt de până la 250 m care a spălat malul lacului, potrivit American Scientist. În cele din urmă, apa a curs înapoi în bazin și s-a așezat deasupra resturilor vulcanice.
Cu toate acestea, lava provenită din erupție a blocat scurgerea naturală a lacului, care anterior se vărsa în râul North Fork Toutle. Ca urmare, suprafața lacului a continuat să crească până în 1985, când inginerii au construit un nou tunel de drenaj lung de 2.500 m pentru a opri umplerea excesivă a lacului. Fără acest tunel, barajul vulcanic s-ar fi putut sparge în cele din urmă și ar fi declanșat inundații devastatoare în valea râului.
Oamenii de știință au prezis inițial că ar putea dura zeci de ani până când viața va reveni în lac. Dar în 1983, oamenii de știință au detectat fitoplancton crescând la suprafața lacului, care a readus încet oxigen în apă și a dat startul procesului de refacere, care este acum în plină desfășurare.
Ştiri video recomandate
