”Este cunoscut faptul că absența somnului are efecte grave asupra sănătății. De acum mai mult de un secol datează experimentele de deprivare a somnului la animal. Este de notorietate (și de o cruzime ieșită din comun, pentru standardul știintific al zilelor noastre) experimentul cu cei 10 caței care au fost forțați să se miște 24 ore din 24. Aceștia au fost urmăriți până au murit de oboseală, incepand din ziua a 5a.
”Lipsa somnului ucide mai rapid decât lipsa alimentației”
Lipsa somnului ucide mai rapid decât lipsa alimentației. Au dovedit-o numeroase studii ulterioare. Timp de 100 de ani s-a crezut că lipsa somnului strică ceva în creier. Ca un aparat electric supraturat care face un scurt-circuit. Dar nu este așa.
Va recomand să citiți istoria fascinantă a studiilor despre somn in articolul Quatamagazine atașat mai jos.
Acesta ne prezintă modul cum s-a ajuns la concluzia actuală că lipsa somnului ucide creierul, printr-un proces care are loc în tubul digestiv. Ințelepciunea populară face legătura dintre stomac și suflet/afecțiune... Dragostea trece prin stomac.... Se pare că mai multe trec pe acolo.
Studiul din Cell, efectuat pe musculițe de fructe (nu pe căței!!), a arătat că lipsa somnului duce la deces, dupa circa 10 zile. Viața normală a unei astfel de musculițe este de circa 110 zile. Deci lipsa somnului scurtează viața drastic. Cum? Ce se întâmplă? In tubul digestiv al acestor musculițe apare o cantitate crescută de specii reactive de oxigen (ROS = Reactive Oxygen Species) in timpul deprivării de somn. Acumularea are loc progresiv, până când se depășește nivelul mortal.
”Nu lasați școlarii/tinerii toată noaptea la calculator!”
Există numeroase dovezi ca ROS, in cantități foarte mari, au proprietăți nocive, producând stress oxidativ, cu efecte distructive asupra ADN-ului, lipidelor si proteinelor organismului. Dar cine sunt ROS? Ele sunt un produs final al proceselor oxidative ce stau la baza tuturor proceselor metabolice si a respirației.
In grupul ROS intră anionul superoxid (O2−), peroxidul de hidrogen (H2O2) și radicalii hidroxil (OH·). In cantitați mici, adică normale, ROS participă la procesele de semnalizare celulară. In cantităti foarte mari ele produc stress oxidativ si moarte celulară.
Cum au dovedit cercetatorii americani ca acumularea ROS în intestin este veriga lipsă? Au folosit niște musculițe speciale, cărora le-au modificat niște gene în creier, astfel incât anumite procese din sistemul nervos să meargă fără pauză. Aceste musculițe chiar dacă erau lăsate în pace nu puteau să se odihnească si mureau la fel de repede ca musculițele normale, expuse la agitatie permanentă. In ambele grupuri se observa apariția unor cantitați masive de ROS in tubul digestiv.
”Nu dați antioxidante "minune", promovate de tot felul de șarlatani”
Cand au fost hrănite cu antioxidanți (molecule care blochează efectele stessului oxidativ), musculițele au supraviețuit, trăind normal, ca musculițele nestressate. Si cele al căror creier era modificat genetic! Chiar daca nu au dormit aproape deloc, din cauza activitații continue a creierului, ele au supraviețuit normal.
Același efect de acumulare de ROS, odată cu deprivarea de somn, a fost dovedit si la șoareci.
Mai sunt câțiva pași de făcut pentru a trage concluzii practice pentru om. Vor fi găsite antioxidantele potrivite fiecaruia. Apropos de personalizarea tratamentului și de răspunsul diferit al oamenilor la aceași medicație.
Până atunci aveți grijă la somn - nu lasați școlarii/tinerii toată noaptea la calculator! Lipsa de somn dăunează grav sănătații!
Si nu dați antioxidante "minune", promovate de tot felul de șarlatani, care au doar interese financiare. Sfătuiți-vă cu medicul dumneavoastră!”, scrie medicul Mihai Craiu pe o rețea socială.
