Protestele extrem de violente care au degenerat într-o revoltă și jaf generalizat în weekend-ul trecut vor schimba cu siguranță configurația cursei prezidențiale franceze de la anul, dominată până recent de extremele politice reprezentante de Marine Le Pen și Jean-Luc Melenchon. Deși Le Pen are șanse să profite de pe urma violențelor, Melenchon pare să fie prins în defensivă, iar candidați centriști de la dreapta și stânga ar putea să profite.
Marine Le Pen, candidata extremei drepte, care conduce în sondaje, profită de criză pentru a se prezenta drept apărătoarea legii și ordinii, dar situația implică și riscuri pentru ea. Mulți alegători o consideră un personaj profund polarizantă, a cărei victorie în 2027 nu ar face decât să adâncească diviziunile sociale scoase la iveală de revolte.
Liderul extremei stângi, Jean-Luc Melenchon, de cealaltă parte, despre care se vorbește frecvent ca despre un posibil adversar al lui Le Pen în turul al doilea de anul viitor, acționează și el cu prudență. Rivalii îl acuză că a încurajat furia manifestanților, transformată între timp în jafuri și violențe.
Pentru centriști, criza reprezintă o oportunitate de a se face remarcați în sfârșit în această competiție, dar numai dacă reușesc să se distanțeze de președintele Emmanuel Macron, considerat incapabil să dea un răspuns adecvat valului de vandalism care a cuprins țara. În ansamblu, situația împinge alegerile într-un teritoriu politic necunoscut.
„Dacă apare o criză adevărată, nu știi unde poate duce”, a declarat un politician conservator care discută periodic cu oficiali ai partidului de extremă dreapta Rassemblement National și care a vorbit sub rezerva anonimatului.
Cum îi afectează toate acestea pe candidați? Politico a analizat calculele politice ale principalilor pretendenți la președinție, din întregul spectru politic.
Marine Le Pen, într-o nouă ascensiune
Le Pen beneficiază deja de pe urma situației. Chiar și rivalii săi recunosc acest lucru. Violențele de sâmbătă „avantajează extrema dreaptă”, a declarat Nathalie Loiseau, eurodeputată de centru dreapta. „Dau târcoale violențelor ca niște vulturi”, a spus ea într-un interviu.
Le Pen a început deja să se prezinte drept o alternativă la actualul președinte, adresând, duminică, un discurs sobru națiunii și promovându-și candidatura în numele unei „Franțe pacificate”.
Jordan Bardella, președintele partidului său, Rassemblement National, a adoptat un discurs și mai dur în privința protestelor, prezentându-și formațiunea drept singura capabilă să restabilească ordinea și amplificând temerile legate de jafuri.
Manifestanții violenți „vor începe în curând să intre cu forța în locuințele oamenilor”, a declarat el într-o conferință de presă la Paris. „Autoritățile sunt în colaps”.
Însă, un haos prelungit și de mare amploare s-ar putea întoarce împotriva unui partid asociat de multă vreme cu provocarea tulburărilor sociale. Subiectul a devenit deja o temă de discuție în interiorul Rassemblement National.
„Unii spun că această situație demonstrează că vor izbucni revolte dacă Rassemblement National ajunge la putere”, a declarat Charles-Henri Gallois, unul dintre consilierii lui Bardella. „Dar eu nu cred asta”.
Potrivit politicianului conservator citat anterior, perioadele de instabilitate îi pot determina pe francezi să se îndepărteze de personajele antisistem și să prefere lideri tradiționali, cu experiență.
„S-ar putea să ne trezim cu un de Gaulle pe Champs-Elysees”, a spus acesta, făcând referire la modul în care primul președinte al celei de-A Cincea Republici a ajuns la putere cu atribuții sporite după criza din 1958, care a zguduit Franța.
Jean-Luc Melenchon, în defensivă
Liderul extremei stângi, Jean-Luc Melenchon, se află într-o situație delicată, încercând să susțină protestatarii și, în același timp, să se distanțeze de violențe.
Partidul La France Insoumise (Franța Nesupusă) a sprijinit protestele din școli în perioada premergătoare revoltelor de weekendul trecut, iar aleșii extremei stângi au jucat un rol important în blocajele organizate de manifestanți, fie denunțând presupuse acte de violență ale poliției, fie exprimându-și sprijinul pentru protestatari.
În competiția pentru conducerea stângii dintre Melenchon și Raphael Glucksmann (stânga moderată), primul a reușit să atragă cea mai mare parte a atenției.
Însă, violențele din weekend ar putea sfârși prin a marginaliza extrema stângă, mai ales în condițiile în care guvernul și rivalii politici o acuză că alimentează tulburările. „Au încercat să agraveze situația”, a declarat Loiseau.
Potrivit unui sondaj realizat de Cluster 17 pentru POLITICO, Melenchon, în vârstă de 75 de ani, se numără deja printre politicienii cel mai frecvent respinși de alegătorii francezi.
Luni, Melenchon a încercat să întoarcă acuzațiile împotriva guvernului, susținând că prim-ministrul provoacă „dezordine” prin declarațiile sale potrivit cărora grupările de extremă stânga încearcă să perturbe alegerile.
Edouard Philippe își caută „un nou început”
Nici pentru Edouard Philippe, candidatul macronist la președinție, revoltele nu reprezintă o veste bună.
El trebuie să depună eforturi considerabile pentru a se distanța de fostul său șef, președintele Emmanuel Macron, criticat pentru că nu a reacționat suficient de ferm la criză. Philippe a fost primul prim-ministru al lui Macron.
Totuși, protestele i-ar putea da și ocazia de a demonstra că are personalitate politică și de a le răspunde criticilor care consideră că propria sa campanie este lipsită de energie și de strălucire.
Philippe, considerat candidatul centrist cu cele mai mari șanse de a învinge extrema dreaptă, a stagnat în sondaje în ultimele luni și a avut dificultăți în a se face remarcat în agitația campaniei electorale. O separare de Macron ar putea fi exact ceea ce îi trebuie.
Philippe l-a criticat dur pe președinte după ce acesta nu a anunțat nicio măsură concretă în discursul televizat de duminică seară.
„Aș fi preferat (...) decizii și inițiative pentru restabilirea ordinii”, a scris el pe internet. „Această țară are nevoie de cineva care să conducă”.
Însă, fostul prim-ministru va trebui să își asume poziții și mai ferme dacă vrea să aibă un impact.
„Are o ținută foarte prezidențială, iar această postură i se potrivește”, a declarat anonim unul dintre miniștrii lui Macron. „Dar nu spune nimic concret. Ce măsură propune? De ce nu spune că trebuie decretată starea de urgență?”
Raphael Glucksmann, în ofensivă
Pentru eurodeputatul Raphael Glucksmann, protestele reprezintă un prim test major după ce a câștigat alegerile preliminare ale Partidului Socialist la începutul acestei luni, devenind candidatul centrului-stânga la președinție.
Luni, Glucksmann a încercat să adopte un discurs foarte diferit de cel al lui Melenchon, spunându-le jurnaliștilor că „este intolerabil (...) ca hoarde de jefuitori să atace simbolurile statului”.
Simțind o vulnerabilitate în poziția liderului extremei stângi, Glucksmann l-a acuzat pe acesta că reprezintă „o rampă de lansare” pentru Le Pen, care ar urma să fie „beneficiara haosului”.
Popularitatea lui Glucksmann a crescut în sondaje după victoria sa categorică în alegerile preliminare ale Partidului Socialist, ajungând la 15%-16,5%, potrivit unui sondaj recent Elabe, un nivel apropiat de cel al lui Melenchon și Philippe.
Însă, ministrul citat anterior se așteaptă ca Glucksmann să își atingă în curând plafonul electoral. „El nu poate decât să atragă alegători de la Melenchon”, a declarat ministrul.
„Un alegător de stânga poate vota cu dreapta, dar un alegător de dreapta nu va vota prea curând cu stânga”, a adăugat acesta.
Declinul accelerat al lui Macron
Macron este aspru criticat pentru că a apărut la televizor pentru a se adresa națiunii și a anunța... absolut nimic. Duminică, Macron a promis că participanții la revolte care au provocat distrugeri vor suporta consecințele și a cerut „răspunsuri clare” privind motivele pentru care protestele au degenerat în violențe.
„La dracu', e o porcărie”, a comentat un fost oficial guvernamental de rang înalt. Macron și-a cultivat imaginea unui lider situat deasupra disputelor politice și a plecat într-o vizită în Orientul Mijlociu.
Însă, lipsa unui răspuns ferm la violențe riscă să îi compromită ultimele luni la putere. „Demonstrează că nu înțelege realitatea”, a declarat un oficial regional.
Potrivit ministrului citat anterior, Macron ar fi trebuit să îl lase pe prim-ministru să vorbească, dar a fost încurajat, în schimb, să țină „un discurs pentru calmarea” situației.
Luni, prim-ministrul Sebastien Lecornu a încercat să readucă situația sub control, anunțând instituirea unor restricții de circulație pe timpul nopții în anumite zone, alte limitări ale deplasărilor și interzicerea manifestațiilor publice.
Însă, pentru sâmbăta viitoare a fost deja anunțată o nouă zi de proteste, ceea ce alimentează temerile că manifestațiile s-ar putea transforma într-o mișcare de protest de lungă durată, asemănătoare celei a „vestelor galbene” din 2018 și 2019.
Dacă acest lucru se întâmplă, haosul actual va deveni unul dintre elementele definitorii ale campaniei prezidențiale din 2027.