Cum s-a dat timpul înapoi cu 7 ani azi-noapte, în centrul Bucureștiului. Comunitatea de etiopieni a intrat în... 2018

În timp ce restul lumii se apropie de finalul anului 2025, o mână de oameni din Etiopia s-au strâns sâmbătă seara într-un club mic din Centrul Vechi al Capitalei ca să intre în... 2018.

Au dansat, au râs, au ascultat muzică pusă de DJ Mati – și el venit de câteva luni în România – și și-au promis că, măcar pentru o noapte, lasă grijile la ușă. „E Revelionul nostru. Intrăm în noul an, după calendarul etiopian”, spun ei.

„Noi suntem acum în 2018”

Calendarul etiopian este unic în lume: are 13 luni, iar data nașterii lui Hristos este calculată diferit față de cea din calendarul gregorian. Din acest motiv, Etiopia „trăiește” cu 7–8 ani în urmă. În 11 septembrie, sărbătoarea numită Enkutatash marchează Anul Nou și sfârșitul sezonului ploios.

În clubul din București, etiopienii au adus puțin din atmosfera de acasă. Femeile, îmbrăcate în rochii lungi albe, de in, și cu flori de floarea-soarelui în păr, dansează, iar bărbații le răspund într-un fel de „duel” al mișcărilor. La intrare, câțiva români curioși privesc din stradă cu gura căscată.

„Dar chiar au muzică faină! Au dansul în sânge! Oare ne primesc și pe noi cu ei?”, râde cineva.

Între două lumi

Cei mai mulți etiopieni din București lucrează în livrări sau curățenie. Viața lor de zi cu zi nu e ușoară, dar în seara aceasta nu vor să vorbească despre asta. Vorbesc despre credință – mulți merg duminica în biserici ortodoxe românești ca să fie mai aproape de Dumnezeu – și despre siguranță.

„Aici, femeile pot merge liniștite pe stradă. Asta contează mult”, ne spune Aby, care are 44 de ani.

E în România de șase luni. Înainte a lucrat în Beirut și spune că aici îi place cel mai mult. A venit în România pentru siguranță și pentru liniște. Ne spune că e foarte mândră de cultura ei.

„Suntem aici ca să celebrăm noul an. Țara mea nu e ca nicio altă țară. Noi nu ne luăm după calendarul gregorian, ci îl respectăm pe al nostru. Sunt destui etiopieni care vin în București să muncească. Sunt aici de șase luni. Lucrez în curățenie. România e o țară frumoasă și am venit aici și pentru că sunt creștini ortodocși, pentru că sunt asemănări între voi și noi. Este o țară sigură pentru noi, femeile. Oamenii sunt deschiși, prietenoși. Eu nu m-am izbit de rasism, să știi. Cel puțin, cei cu care am intrat în contact nu mi-au făcut probleme. Pentru mine e foarte bine aici. Am doi băieți, unul de 18 ani și unul de 15 ani. Mama și tata trăiesc încă în Etiopia și mi-e foarte dor de ei. Dar aici nu am stres. Aici pot să trăiesc liniștită. Le doresc tuturor oamenilor din țara mea un an nou fericit, fără griji. În seara asta nu vreau să vorbesc despre probleme”, mărturisește femeia.

Bitey are 30 de ani și este în România de șapte luni. Lucrează pentru o firmă de curățenie, undeva în Pipera. Are un zâmbet larg și ochi mari, mari, căprui. Pare tot timpul mirată când vorbește, cu o voce moale, ca de copil. E prima dată când sărbătorește noul an atât de departe de casă.

„Îmi place în România. Este o țară frumoasă. Am doi frați și două surori, toți acasă, în Etiopia. Ce îmi place mult este că aici foarte mulți oameni sunt creștini ortodocși. Pentru mine asta contează. Mă face să simt că nu sunt atât de departe de casă și de credința mea. Știi, astfel rămân doar kilometrii ăia mulți dintre noi”, spune tânăra.

„Îmi lipsește mâncarea de acasă”

Abemelek, 32 de ani, este livrator și se află în România de un an. Își trăiește viața pe bicicletă, în ploaie și vânt, dar în seara asta a uitat de toate. Îi place România, cu două excepții: vremea și faptul că nu găsește deloc mâncare ca acasă.

„Aici e prea mult vânt și e prea multă ploaie. În Africa e foarte cald, și asta îmi lipsește. Dar cel mai mult îmi lipsește mâncarea. Nu găsim nicăieri aici gustul de acasă. Crede-mă, am căutat peste tot”, spune, râzând.

Are un fiu de patru ani și, peste trei sau patru luni, va merge să îl vadă, în sfârșit. Se gândește chiar ca, dacă totul merge bine în România, să își aducă și familia aici. Crede că programa școlară din țara noastră e perfectă pentru copii.

„Programa școlară pentru copii în România mi se pare foarte bună. Grozavă, chiar. Și asta îmi dă speranță că și băiatul meu poate avea un viitor mai bun”, explică el.

„Eu chiar iubesc România și românii”

Un alt tânăr, de 34 de ani, livrator, își ridică vocea peste muzica dată tare.

„Sunt aici de patru luni. Îmi place totul în România. Eu chiar iubesc România. Vă iubesc pe voi, românii. Noi, etiopienii, ne respectăm foarte mult tradițiile, iar pentru mine a fost important să vin aici, la Revelionul nostru. E modul nostru de a fi împreună, chiar dacă suntem departe de casă”, spune acesta.

„Am doar tatăl în viață, dar aici nu mă simt singur”

Belay, în vârstă de 25 de ani, e de 11 luni în București. Lucrează și el ca livrator, iar în această seară dansează cu o energie de nestăvilit.

„Îmi place aici. Îmi plac oamenii și îmi place orașul. Acasă, în Etiopia, îl am pe tatăl meu. Mi-e dor de el. Dar azi, aici, nu mă simt singur. Îi am pe oamenii mei. Am prieteni și români. Mă bucur să fiu aici, să fiu parte din această comunitate”, explică tânărul.

În București, în Centrul Vechi, anul 2025 continuă. În Etiopia – și pentru acești oameni – abia începe 2018.