„Hotelul spionilor”: viitorul Venezuelei e decis de oficiali americani și magnați străini într-un centru de comandă de cinci stele

Unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Caracas a devenit centrul de comandă al oficialilor, diplomaților și agenților americani care decid în aceste zile viitorul politic al Venezuelei post-Maduro. Jurnaliștii venezuelani l-au poreclit „hotelul spionilor”. Nu departe, într-un alt hotel de lux, se încheie multe dintre marile afaceri care vor dicta viitorul economic al țării din America de Sud. Furioși, localnicii denunță „preluarea corporatistă” a Venezuelei și deplâng transformarea țării lor într-o „colonie americană”, relatează The Guardian într-un amplu reportaj de la Caracas. 

JW Marriott este unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Caracas. O noapte costă între 250 și 300 de dolari. Poreclit „hotelul spionilor” de presa locală, clădirea a devenit cartierul general al prezenței americane în Venezuela. 

„Hotelul spionilor” - locul unde americanii decid viitorul Venezuelei

Aici, oricine intră poate auzi discuții pe tonuri când mai joase, când mai ridicate, despre trecutul, prezentul și viitorul Venezuelei. În timp ce clienții savurează ouă prăjite, fasole neagră și arepas, fragmente de conversație pomenesc despre calendare electorale, fragmentare politică și creștere economică alimentată de petrol.

Însă discuțiile șoptite nu sunt purtate în spaniola caraibiană de oficiali venezueleni care reflectează la direcția țării după capturarea președintelui Nicolás Maduro.

Accentele sunt nord-americane și aparțin oficialilor, diplomaților și agenților americani care iau acum multe dintre deciziile importante aici, după controversata intervenție militară a lui Donald Trump din 3 ianuarie.

La mesele din jur stau grupuri de pușcași marini americani bine făcuți, cu tatuaje pe gambele proeminente, șepci de baseball pe cap și stații radio prinse la brâu.

De când Trump a decis, în ianuarie, să-l captureze pe Maduro și să refacă relațiile cu succesorii acestuia, hotelul de cinci stele a devenit centrul operațiunilor Washingtonului de a orienta o țară pe care unii o numesc acum protectorat american și pe care Trump a spus chiar că speră să o transforme în al 51-lea stat al SUA.

„Este, practic, ambasada SUA. Nu cred că cineva va merge să lucreze la ambasada propriu-zisă”, a declarat Phil Gunson, analist politic al Crisis Group, stabilit în Caracas.

Închisă de șapte ani după prăbușirea relațiilor diplomatice în 2019, „clădirea ambasadei este plină de șobolani și gândaci și este în curs de dezinsecție”, a explicat Gunson.

Conversațiile care pot fi auzite în restaurantul hotelului JW Marriott oferă o imagine fascinantă asupra situației Venezuelei, pe măsură ce țara încearcă să iasă din aproape 13 ani de haos economic și conducere autoritară sub Maduro.

Într-o după-amiază însorită, un specialist nord-american în energie stătea pe verandă și participa la o teleconferință cu colegi din SUA despre starea deplorabilă a rețelei electrice venezuelene, care este cauza penelor frecvente de curent, chiar și aici, în capitală.

„Distribuția este un dezastru. Asta e cea mai mare problemă acum… cablurile, transformatoarele… și software-ul este un haos”, a spus el, înainte să se plângă: „Chinezii au venit și și-au făcut mica lor treabă chinezească, iar asta nu a funcționat.”

Într-o altă dimineață, diplomați dezbăteau probabilitatea organizării unor noi alegeri, pe care liderii opoziției speră să fie convocate curând, dar pe care moștenitoarea lui Maduro și fost vicepreședinte, președintele interimar Delcy Rodríguez, nu pare grăbită să le organizeze.

Pe tot parcursul zilei, oficiali vorbitori de engleză și aventurieri financiari pot fi văzuți mișunând prin clădirea din cărămidă roșie cu 17 etaje, care are aproape 300 de camere, sală de fitness și piscină mărginită de palmieri.

SUV-uri blindate așteaptă afară pentru a transporta oaspeții, printre care și principalul diplomat al lui Trump pentru Venezuela, John Barrett. Două clădiri mai încolo, nu departe de bursă, un mare afiș propagandistic cu Maduro zâmbind încă atârnă pe o clădire guvernamentală.

În restaurantul hotelului, pe coridoare și în sălile de întâlnire, clienții și vizitatorii pun la cale ceea ce unii localnici numesc „preluarea corporatistă” a Venezuelei. 

Dacă JW Marriott este cartierul general al prezenței americane în Venezuela, atunci într-un alt hotel de lux aflat la câțiva kilometri distanță se încheie multe dintre marile afaceri.

Viitorul economic al Venezuelei, decis la hotelul Cayena

De la căderea lui Maduro, magnați străini s-au îndreptat spre hotelul Cayena, unde camerele costă aproximativ 600 de dolari pe noapte, mizând că, chiar dacă Rodríguez rămâne la putere și nu are loc o tranziție spre democrație, viitorul economic al Venezuelei arată promițător.

Un intermediar de afaceri care a petrecut timp acolo și-a amintit că a întâlnit cel puțin patru miliardari străini pe care i-a putut identifica, dar credea că mai erau și alții ale căror nume nu le cunoștea.

„Nu îți dau niciodată o carte de vizită. Nu îți spun numele de familie… și ceea ce mi se pare foarte interesant este că toți întreabă despre aceleași lucruri: minerit și privatizări”, a spus acesta.

Preluarea în stil trumpist a generat un disconfort larg răspândit, chiar și în rândul membrilor patrioți ai elitelor venezuelene, care s-au bucurat să scape de Maduro, dar care resping în privat ideea că țara lor este transformată într-o colonie americană.

După ce și-a exprimat sprijinul pentru Rodríguez în ianuarie, Trump a avertizat că aceasta va avea o soartă și mai rea decât Maduro dacă nu va urma linia impusă de SUA.

„Este o capitulare totală”

Există furie și pe străzi. În timpul unui marș de Ziua Muncii, pe 1 mai, economistul socialist Oswaldo Pacheco a mers spre un cordon de polițiști anti-revoltă ținând un banner alb care denunța „colaborarea neocolonială” a guvernului cu Trump. „Este o capitulare totală”, s-a plâns Pacheco, în vârstă de 53 de ani, acuzând noii conducători ai Venezuelei că urmează ordinele SUA „la literă”.

„Este clar că aceste cereri (americane n.red) nu au legătură cu aducerea democrației, ci cu jefuirea resurselor noastre și intensificarea exploatării muncitorilor”, a spus el.

Printre capitaliștii care vin în Caracas, atmosfera este optimistă, chiar dacă persistă îndoieli uriașe privind viitorul Venezuelei și, mai ales, democrația ei.

Într-un al treilea hotel de lux, Renaissance, un om de afaceri venezuelean din industria petrolieră vorbea entuziast despre perspectivele Venezuelei după Maduro. „Aceasta va deveni cea mai bună țară din lume”, a prezis el, declarând: „Sunt mai mult decât optimist.”