Bumba, prima văcuță din România tratată pentru cancer, a murit. „A fost și că este cea mai iubită văcuță din lume”
Publicat acum 9 ore si 50 minute
Oamenii de știință au descoperit cel mai mare cimitir de balene din lume. Aproape 500 de schelete, unele dintre ele vechi de 5,3 milioane de ani, zac la o adâncime de 7.000 de metri pe fundul Oceanului Indian. Ar putea părea o imagine dezolantă, dar în realitate peisajul este plin de viață. Cimitirul balenelor a devenit o uriaşă sursă de hrană pentru animalele care trăiesc în ape adânci, relatează Agerpres.
Repartizate pe un coridor cu lungimea de 1.200 de kilometri la vest de Australia, carcasele acestor cetacee susţin un întreg ecosistem, inclusiv numeroase organisme care nu ar fi cunoscute de către cercetători, potrivit unui studiu publicat miercuri în revista Nature, citat de AFP.
O descoperire care a depășit orice și-au imaginat cercetătorii
Oamenii de ştiinţă cred că balenele au murit într-un număr atât de mare în acea zonă pentru că aceasta ar fi o arie de hrănire importantă - combinată cu un şanţ în forma literei „V” care canalizează carcasele spre fundul oceanului.
Este „o descoperire cu adevărat unică”, a declarat paleontologul american Stephen Godfrey, care o compară cu prima observare a izvoarelor hidrotermale pline de viaţă de pe fundul oceanelor, realizată în 1977.
„Cea mai veche fosilă, precum şi numeroase cranii mai recente, arată că astfel de 'căderi de balene' s-au acumulat în acest sit în mod neîntrerupt timp de cel puţin cinci milioane de ani”, a scris el într-un articol care însoţeşte studiul publicat în revista Nature.
Se ştia deja că, atunci când balenele mor, corpurile lor se scufundă pe fundul oceanelor şi hrănesc fauna din adâncuri - un fenomen denumit „căderi de balene”.
Însă cercetătorii au fost stupefiaţi atunci când au constatat amploarea descoperirii lor, a dezvăluit Xiaotong Peng, de la Academia Chineză de Ştiinţe, autorul principal al studiului.
„Să descoperi o necropolă de o asemenea amploare a fost ceva complet neaşteptat: dimensiunea extinsă a distribuţiei, adâncimea şi evantaiul de vârste au depăşit tot ceea ce ne-am imaginat”, a subliniat Xiaotong Peng.
„O experienţă cu adevărat incredibilă”
În 2023, cercetătorii chinezi au efectuat 32 de scufundări la bordul micului submersibil „Fendouzhe” în acea zonă a Oceanului Indian, denumită Diamantina.
Vehiculul putea să transporte până la trei persoane şi să colecteze fragmente de fosile cu ajutorul unor braţe robotizate.
Observarea cimitirului de balene cu propriii ochi a fost „o experienţă cu adevărat incredibilă”, a povestit Peng Zhou, coautor al studiului.
„Ecosistemele înfloritoare pe care le-am văzut acolo ne-au oferit o perspectivă complet diferită faţă de mediul pe alocuri întunecat şi rece care este fundul oceanic”, a detaliat el.
În jurul carcaselor, pluteau numeroase meduze, ofiuri (vieţuitoare asemănătoare cu stelele-de-mare), viermi marini care rod oasele şi moluşte bivalve.
Cele mai multe dintre cele 485 de fosile de cetacee observate acolo aparţineau familiei balenelor cu cioc, inclusiv o specie până acum necunoscută şi între timp dispărută.
Extrapolând pe baza numărului de fosile găsite, autorii estimează că peste 10 milioane de schelete s-ar putea afla pe fundul oceanului în zona Diamantina.
Ţesuturile moi şi lipidele conţinute în această masă de carcase reprezintă „aproape 6,7 milioane de tone de CO2 captiv”, a explicat Xiaotong Peng.
Ele reprezintă totodată o uriaşă sursă de hrană pentru animalele care trăiesc în ape adânci, similară cu cea din izvoarele hidrotermale, care îşi creează propriile ecosisteme.
Unele dintre animalele observate trăiesc, de asemenea, în izvoare hidrotermale şi în izvoare reci, ceea ce sugerează că rămăşiţele balenelor ar putea face legătura între aceste comunităţi marine de adâncime.
Deşi este de departe cel mai mare cimitir de balene descoperit vreodată, fosilele găsite în timpul operaţiunilor de traulare sugerează că ar putea exista şi altele, de exemplu în largul Africii de Sud şi în largul Peninsulei Iberice, potrivit autorilor studiului.
Este „extrem de entuziasmant”, a declarat Craig Smith, oceanograf la Universitatea din Hawaii (Statele Unite), care a descoperit prima „cădere de balene” în 1987 şi nu a participat la noul studiu.
„Numărul considerabil de căderi de fosile de balenă documentate, inclusiv o nouă specie de balenă cu cioc, este cu adevărat remarcabil şi de o importanţă majoră pentru înţelegerea evoluţia balenelor şi a distribuţiei lor de-a lungul erelor geologice”, a subliniat el.
Această „descoperire remarcabilă” va aduce „probabil numeroase cunoştinţe noi”, în special despre speciile care trăiesc în aceste comunităţi, aşa-numite „chimiotrofice”, despre care se credea că au fost puternic reduse de vânătoarea comercială de balene, a adăugat Amy Baco-Taylor, o specialistă în astfel de ecosisteme la Universitatea de Stat din Florida.