”Am citit la un moment dat un articol care spunea că e bine să recuperezi resturile de ceară de la lumanările pe care le foloseșți și să-ți faci alte lumânări noi. Și în articolul respectiv era o înșiruire de recipiente în care poți să faci lumânările astea, și într ealtele era și o ceașcă pe care nu o mai folosești. Și mi-a rămas chestia asta în cap. De Crăciun, ni s-a părut o idee bună să le facem prietenilor cadou astfel de lumânări. Și toată lumea a zis wow, ce fain, ce idee făină. Ideea nu era nouă și nici nu era inedită, nu inventasem eu roata. Doar că eu am ales să fac din ceară de soia”, a povestit Oana Botezatu.
O ceară mult mai prietenoasă cu mediul, dar mult mai pretențioasă. Dar Oana era decisă să nu aleagă calea ușoară: “Eu știam ca orice român că soia se mănâncă, e în parizer, e în crenvursti și se mănâncă șnițele. Și am dat o căutare și am găsit destul de puține informații, dar am aflat că este o alternativă la parafină.”.
În joacă, a început să caute la târguri de antichități ceșți delicate și fine de porțelan care ar fi putut fi transformate în lumânări originale.
“Primele noastre lumânări erau oribile pentru că în târgurile în care mergeam în Bucureșți, nu prea găseam din astea frumoase să faci din ele un obiect de decor nou. Avem poze cu prima ceașcă, deși oribilă, am vândut-o. E o ceașcă de porțelan de Bavaria, dar era un bej murder”.
Prin metodă încercare-eroare-succes, Oana a reușit să topească misterele lumânărilor din ceară de soia: “Primele lumânări pe care le-am făcut, nu au ars. Le-am vândut unor colege de redacție și una dintre ele a fost foarte drăguță și mi-a zis: e foarte frumoasă, miroase f bine, dar să știi că nu arde. Pentru că o lumânare din ceară de soia nu arde că o lumanre din parafină cu perețîi aceia de jur împrejur și cu gaură în mijloc. Ea se face lichidă la suprafață și se duce până la fundul recipientului și atunci fitilul trebuie să fie atât de puternic încât să ardă ceară de jor împrejur, altfel se ineacă în ceară”.
Așa că a ajuns să cumpere fitilul din Cehia, ceară de soia din Marea Britanie, iar sticlă și ceștile de porțelan din România. Deși ar fi putut alege varianta cea mai la îndemână, să ia totul din China. Grija ei și atenția la detalii au făcut diferența.
"La primul târg la care am participat și am vândut tot, inclusiv decorul. Aveam 27 de ceșți cu tot cu farfurie, Villeroyu Boch, Rosenthal sau bavaria și erau tunate cu două parfumuri că atta aveam, iasomie și vanilie. Țîn minte caa venit o doamna și a zis eu vreu și ceainicul cu trandafiri uscați, trandafirii erau de la mine de-acasă. Și ceainicul era într-un set cu una dintre cești”, a mai povestit Oana.
Ideea de a trece de la o simplă joacă la business a venit firesc.
”Acum trei ani, o prietenă ne-a ajutat cu prima investiție , am făcut o infuzie de captal. Probabil că oamenii de business vor spune, ok, asta nu e infuzie d ecapotal, e mărunțiș. Pentru noi a fost foarte importantă suma aia, nu a fost foarte mare însă ne-a permis să lansăm trei zile la rând trei colecțîi diferite și cumva am spart bula asta a noastră de clienți și am ajuns și la alti clienți că s-a vorbit foarte mult despre noi în zilele respective”.
Așa a apărut seria lumânărilor cu miros de oraș. Oare cum miroase Bucureștiul sau Sighișoara sau o stațiune de la mare? Ideea originală a prins imediat.
”La București, am pus miros de cafe latte. Și când am dus-o la târguri toată lumea zicea: ei, ce să-ți spun? Nu miroase așa Bucureștiul. Și eu zic: a ce miroase Bucureștiul? Păi miroase a trafic, a toxine. În regulă, tu ai cumpără o lumânare care miroase urat? Sincer, citisem în perioada respectivă în New York Times despre cât de multe cafenele faine s-au deschis în București. Cumva și Bucureștiul asta e foarte tare așa, nu oricine îi rezistă și trebuie îndulcit. Pe locul doi este Sighișoara care miroase a turtă dulce. O găsești la cerere în timpul anului și constant de Crăciun fiindcă miroase a iarnă”, dezvăluie Oana.
Oana e fericită că ideea ei a prins aripi. Are deja lumânări cu 60 de parfumuri originale, are comenzi și de 1000 de lumânări pentru companii mari. Timp de 6 ani a avut un vis și l-a împlinit: că va face lumânări într-un atelier luminos și cald, unde-și va invită prietenii să-i învețe să toarne ceară de soia și să pună împreună țara la cale. Pentru că, până la urmă, o lumânare parfumată e un pretext pentru o întâlnire și pentru a aduce oamenii împreună în lumina caldă a prieteniei.
