Armata SUA se confruntă cu un deficit critic de rachete interceptoare Patriot și THAAD, iar refacerea stocurilor ar putea dura până în 2030, potrivit unei evaluări realizate în decembrie de fostul șef al Statului Major al Armatei, generalul Randy George, și citate de CBS News. Deficitul a fost accentuat de livrările de arme către Ucraina, de muniția folosită pentru apărarea Israelului și de capacitatea limitată a industriei de apărare de a produce noi interceptori.
La sfârșitul lunii decembrie, cu două luni înainte de începerea războiului SUA cu Iranul, șeful Statului Major al Armatei SUA, generalul Randy George, a avertizat că armata sa se confruntă cu un deficit critic de muniție pentru apărarea antirachetă și că această lipsă va persista încă cinci ani, potrivit mai multor oficiali americani. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, l-a înlăturat din funcție pe Randy George în aprilie, în timp ce războiul cu Iranul era în desfășurare.
Analiza riscurilor realizată de George a fost inclusă în Planul de alocare a forțelor la nivel global al Pentagonului (Global Force Management Allocation Plan), un ordin anual aprobat de secretarul Apărării, care stabilește unde vor fi repartizate trupele și armele în întreaga lume, potrivit oficialilor americani care au vorbit cu CBS News.
El a avertizat că stocurile de sisteme THAAD (Terminal High Altitude Area Defense) și de rachete Patriot vor continua să se situeze la niveluri strategic scăzute până în 2030. Evaluarea sa a fost redactată pentru planul Departamentului Apărării aferent anului fiscal 2027, înainte de izbucnirea războiului împotriva Iranului, condus de SUA și Israel, care se află acum în a șaptea lună.
Oficialii americani care au vorbit cu CBS News sub condiția anonimatului, au spus că evaluarea sa a avut la bază transferul de rachete Patriot către Ucraina după invazia Rusiei din 2022, consumul de muniție pentru apărarea Israelului și capacitatea redusă a bazei industriale de apărare.
CBS News nu dezvăluie procentele exacte comunicate de oficialii americani, din motive de securitate, iar George a refuzat să comenteze. Oficialii americani afirmă că, deși Statele Unite dețin stocuri importante din anumite tipuri de muniție ofensivă, precum bombele ghidate Joint Direct Attack Munition și Small Diameter Bomb, muniția pentru apărarea antirachetă utilizată de sistemele THAAD și Patriot se află la niveluri strategic scăzute.
Cât de important este sistemul THAAD pentru operațiuni
Sistemul THAAD este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare antirachetă ale armatei americane, fiind conceput pentru a intercepta și distruge rachetele balistice care se apropie de țintă în ultima etapă a traiectoriei lor, fie în interiorul atmosferei terestre, fie imediat în afara acesteia. Armata SUA dispune de opt baterii THAAD. Fiecare baterie este formată din 90 de militari care operează șase lansatoare montate pe camioane, fiecare camion având opt lansatoare. O baterie completă controlează 48 de interceptori, potrivit unui raport din 2025 al Serviciului de Cercetare al Congresului, o instituție nepartizană.
Sistemul de apărare antiaeriană Patriot este conceput pentru a proteja instalațiile militare, trupele și alte infrastructuri critice împotriva rachetelor balistice și de croazieră, precum și a aeronavelor ostile. Acesta poate combate o gamă mai largă de amenințări aeriene la altitudini mai mici decât o baterie THAAD, însă, atunci când sunt utilizate împreună, cele două sisteme asigură niveluri de apărare complementare, sporind eficiența protecției împotriva atacurilor cu rachete.
Muniția Patriot aflată la un nivel critic de scăzut este PAC-3 (Patriot Advanced Capability-3), un interceptor sol-aer de mare viteză, conceput pentru a distruge prin impact direct rachetele balistice tactice și rachetele de croazieră care se apropie de țintă. Rachetele PAC-3 pot doborî și aeronave inamice, potrivit oficialilor americani care au vorbit cu CBS News.
„Acestea sunt cele două tipuri de muniție ale armatei care ar fi utilizate cel mai intens într-un conflict cu China”, a declarat Mark Cancian, colonel în rezervă al Corpului Pușcașilor Marini și consilier principal pentru apărare și securitate la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS). „De exemplu, nu veți folosi atât de multe rachete Javelin, deoarece luptele terestre vor fi relativ limitate. Chiar și utilizarea artileriei va fi limitată. Însă apărarea aeriană, apărarea antirachetă, va avea un rol uriaș.”
O estimare din aprilie a Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale arăta că, în prezent, contractanților din industria de apărare le iau patru ani și cinci luni să livreze integral comenzile noi de interceptori THAAD. Pentru interceptorii Patriot PAC-3, timpul mediu de livrare este de trei ani și jumătate.
Potrivit estimării CSIS, înainte de războiul cu Iranul, Statele Unite au intrat în 2026 cu aproximativ 2.300 de interceptori Patriot și au utilizat între 1.050 și 1.430 în timpul conflictului, ceea ce ar putea însemna consumarea a până la 61% din stocul de dinaintea războiului. Se estima că în anul fiscal 2026 urmau să fie livrați mai puțin de 500 de interceptori pentru refacerea stocurilor.
Înainte de războiul cu Iranul, stocul de interceptori pentru sistemele THAAD era de aproximativ 355 de unități. În timpul conflictului au fost utilizate între 190 și 290, adică până la aproximativ 82% din stocul existent înainte de război, potrivit CSIS. Pentru anul fiscal 2026 nu erau prevăzute livrări destinate refacerii stocurilor. În anul fiscal curent, 2027, Statele Unite au solicitat peste 800 de interceptori THAAD.
Doi dintre cei mai mari contractanți din industria americană de apărare, Lockheed Martin și RTX, prin divizia sa Raytheon, sunt implicați în fabricarea acestor sisteme și a componentelor lor esențiale. Recent, cele două companii au semnat acorduri menite să accelereze producția.
În ianuarie, Lockheed Martin a anunțat un plan de cvadruplare a capacității de producție a interceptorilor THAAD, de la 96 la 400 de unități pe an.
Deși războiul cu Iranul a dus la consumarea muniției pentru apărarea antirachetă într-un ritm mult mai accelerat, deciziile Pentagonului privind cheltuielile din ultimele decenii, restrângerea bazei industriale de apărare și operațiunile militare succesive, care consumă arme mai repede decât pot fi înlocuite de producători, au contribuit la deficitul actual.
Un oficial american a declarat pentru CBS News că, chiar dacă Statele Unite ar evita să mai consume interceptori THAAD sau Patriot în Iran ori în alte conflicte, refacerea stocurilor până la nivelurile deja scăzute din decembrie 2025 ar dura până la alegerile de la jumătatea mandatului prezidențial din 2030.
Contactat de CBS News, purtătorul de cuvânt principal al Pentagonului, Sean Parnell, a declarat: „Afirmațiile privind deficitul de muniție al SUA sunt false. Atunci când mass-media de știri false amplifică în mod iresponsabil aceste minciuni, consecințele în lumea reală sunt clare: dușmanii noștri sunt încurajați să furnizeze sprijin sau să atace trupele americane.”
El a adăugat că Statele Unite dispun în continuare de „tot ceea ce este necesar pentru a lovi la momentul și în locul alese de președinte”.
„În mai multe comandamente de luptă, am desfășurat deja operațiuni de succes, menținând în același timp un arsenal consistent, pregătit de utilizare, pentru a ne apăra oamenii și interesele”, a declarat Parnell.
Cum sunt repartizate și utilizate munițiile în întreaga lume
Armata SUA este împărțită în 11 comandamente de luptă unificate, fiecare responsabil fie de o regiune a lumii, fie de o misiune militară specializată. În operațiunile împotriva Iranului, responsabilitatea revine Comandamentului Central al SUA, condus de amiralul Brad Cooper, din Marina americană.
Fiecare comandament de luptă are nevoie de un anumit număr de militari și de arme. Pentagonul utilizează un cadru cunoscut sub numele de Global Force Management pentru a decide unde sunt trimise în lume trupele americane, unitățile lor și unele dintre cele mai solicitate arme ale armatei.
Planul de alocare a forțelor la nivel global (Global Force Management Allocation Plan — GFMAP) se află în centrul acestui proces și stabilește ce forțe vor fi puse la dispoziția comandanților operaționali, pentru ce misiuni și pentru cât timp.
Planul este organizat, de regulă, în funcție de anul fiscal federal. În general, Pentagonul intră într-un nou an fiscal având deja un plan pentru multe dintre forțele care urmează să fie desfășurate sau să rămână în misiune în următoarele 12–24 de luni, în loc să ia toate deciziile de la zero de fiecare dată când un comandant solicită trupe sau arme.
Planul nu este însă definitiv. Izbucnesc războaie, apar crize, misiunile se încheie, iar comandanții trebuie să facă față unor evenimente neprevăzute.
De exemplu, comandantul Comandamentului European al SUA ar putea solicita mai multe sisteme Patriot în Polonia, în timp ce Comandamentul Central al SUA ar dori să folosească aceleași resurse în Kuweit. În același timp, Comandamentul SUA pentru zona Indo-Pacific ar putea avea nevoie de aceste sisteme pentru eventuale situații de criză care implică China.
Trupele și echipamentele sunt redistribuite constant dintr-o regiune în alta. Într-un astfel de caz, în aprilie 2025, amiralul Samuel Paparo, comandantul Comandamentului SUA pentru zona Indo-Pacific, a declarat în fața Comisiei pentru Serviciile Armate a Senatului că armata transferase un batalion Patriot din regiunea sa către Comandamentul Central al SUA, pe fondul luptelor în desfășurare cu rebelii houthi din Yemen, sprijiniți de Iran.
