Potrivit datelor EUROSTAT și ale Institutului Național de Statistică, România are una dintre cele mai mari rate de sărăcie persistentă din Uniunea Europeană în familiile cu copii (20,3%), în special în rândul familiilor monoparentale (33,7%). Cu toate acestea, copiii care își pierd un părinte fac parte din familii care se confruntă cu sarcini financiare bruște, neplanificate, cea mai importantă fiind pierderea unei surse de venit, aspecte care nu sunt luate în considerare în acordarea burselor sociale standard.
Copiii care provin din familii în care unul dintre părinți a decedat au deja o vulnerabilitate crescută. Dacă în cazul familiilor monoparentale, celălalt părinte poate fi în continuare prezent în viața copilului, chiar dacă nu locuiește în aceeași casă, ceea ce oferă un anumit nivel de stabilitate emoțională și financiară, copiii care au pierdut un părinte nu mai au această sursă potențială de stabilitate.
Ei trebuie să se adapteze la o nouă realitate în care părintele decedat nu va mai fi niciodată prezent. Acest lucru exercită un impact profund asupra stării lor emoționale și poate genera sentimente de insecuritate pe termen lung. Mulți dintre copii au nevoie de consiliere psihologică specializată pentru a face față pierderii unuia dintre părinți, ceea ce înseamnă costuri suplimentare.
"Așa cum știm, perioadele de criză socială vulnerabilizează o dată în plus tocmai categoriile sociale aflate în risc. Or, în cazul copiilor care provin din familii cu un părinte decedat, riscul este deja major și pe mai multe planuri: financiar, emoțional, social. Acești copii au nevoie de un sprijin constant și de stabilitate, de aceea considerăm imperios ca bursele alocate lor să nu sufere diminuări. Nicio economie nu se poate face la buget, în mod matur, afectând tocmai categoriile sociale vulnerabile", a declarat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România.
